Nişte gânduri

Realitatea este că trec printr-o perioadă (sper să rămână la faza de perioadă) de lipsă de inspiraţie, de chef când vine vorba de blog şi chiar am îndrăznit la un moment dat să mă gândesc să-l închid. În definitiv, dragul de el – blogul – şi-a făcut treaba cu vârf şi îndesat. Cu ajutorul lui am cunoscut oameni minunaţi pe care, mai apoi, i-am întâlnit şi în realitate – oameni cu care m-am  împrietenit, mi-au intrat la inimă, pe scurt:  fac parte deja din viaţa mea.  Dacă altă dată aşteptam cu sufletul la gură un comentariu venit din partea lor acum pur şi simplu pun mâna pe telefon şi-i sun. Sau le trimit un mail. Sau îi găsesec pe chat-urile de la Yahoo, Facebook etc. De aceea, îmi pare că blogul a devenit o unealtă niţeluş cam inutilă. Ce-aş mai putea să scriu? despre ce să vă mai povestesc? Cu ce v-aş mai putea surprinde? Mă cunoaşteţi cu toţii,  ştiţi ce-mi poate capul.  Şi ca să fiu obiectivă până la capăt, nici talentul scriitoricesc nu mă dă afară din casă.  Şi nici măcar fotografiile (vorba Melaniei- “care-s salvarea blogărului lipsit de inspiraţie”)  nu-s de mare angajament, ştiut fiind faptul că n-am o sculă performantă, ba mai mult, şi cea pe care o posed are niscaiva scame pe obiectiv! – iar dacă totuşi mă risc şi-o fac, acelea cu siguranţă mă înfăţişează pe mine (că doar ştiţi că-s narcisistă şi am probleme legate de ego) şi nu sunt făcute cu aparatul meu
Cam astea-s gândurile cu care mă lupt de ceva vreme şi care, astăzi, mai mult ca niciodată, nu-mi dau pace.  Să fie de vină dorul de voi, începutul ăsta de toamnă sau şocul de l-am trăit la prima oră a dimineţii când m-am trezit cu soţul proaspăt venit de la frizerie, tuns aproape de zero – tip “mochetă” ?

Şi ca să nu închei aşa sec, vă las spre ascultare şi-o melodie tare dragă mie.

Hai s-aveţi o duminică frumoasă! Eu mă duc la ştrand!