Skip to content

Copii. Sau nu.

Februarie 27, 2010

… şi după ce partenerul de viaţă ţi-a fost  bine „evaluat” de către toţi prietenii şi mai ales de către toate rubedeniile, urmează întrebarea: eiii şi pe când nunta?-  brusc toate grijile lor şi-au luat zborul, mai puţin una: „când îţi pui tu pirostriile”? În fine, ţi le pui, că de! cursul firesc al vieţii. Este de musai să „intri-n rândul oamenilor”, nu? Numai că n-apuci bine să te dezmeticeşti, că asupra-ţi se abate o altă întrebare, şi ea la rândul ei transformată în „grijă”: „un bebe, ceva”? – păi e de musai un copil, nu? cui să laşi moştenire creditele bancare în care te-ai băgat când ţi-ai luat apartamentul de 40 de metri pătraţi? În cartierul în care locuiesc, este „amplasat”, ca să zic aşa, un mare parc ce poartă numele de „Piaţa Voievozilor”. Acest mare parc s-a transformat în loc de întâlnire a mamelor care-şi plimbă odraslele nou născute sau mai vechi născute. Arată toate la fel de obosite şi de neglijente şi de sărace. Sunt croite după acelaşi tipar. E-o imagine care pe mine personal, mă deprimă. Citesc pe faţa lor deznădejde, neîmplinire şi pentru ca peisajul să fie şi mai sumbru, privesc cu tristeţe la progeniturile lor, care se chinuie să dea gata o pungă de pufuleţi… Sărăcia n-are margini, e un fapt real care ne marchează existenţa, din vina noastră sau nu,  însă inconştienţa n-are nicio explicaţie. Kamikaze – cam asta e definiţia acestor femei care cu mândrie îşi zic: mame. Un articol interesant legat de tema: „de ce nu vreau să fiu mamă”, am găsit aici. Să nu-mi săriţi în cap dacă am să vă spun că decât aşa, mai bine lipsă! Fiţi îngăduitori cu mine…

UPDATE: În acelaşi registru, mi-aş permite să vă mai supun atenţiei o părere, dar  de astă dată de pe altă poziţie – aceea de bărbat. Aici.

În altă ordine de idei, acum aproximativ patru ani, am botezat un copil. Un copil fericit de astă dată, pentru c-a avut şansa să se nască într-o casă în care problemele de ordin material sunt pe ultimul plan. Este sănătos, zgubilitic, deştept, în concluzie întruneşte toate calităţile unui copil normal. Astăzi împlineşte patru ani şi-aş vrea să-i urez pe această cale  un foarte sincer: La mulţi ani! Urări de bine şi părinţilor, bunicilor, străbunicilor si mie!

Anunțuri
32 comentarii leave one →
  1. Februarie 27, 2010 13:43

    Năşico, să-ţi trăiască!

  2. sailorman permalink
    Februarie 27, 2010 15:00

    Saru’mina nasha!
    Ai dreptate cu…kamikaze…da’ citeodata te mai rishti…Rishti si castigi!

  3. Februarie 27, 2010 15:10

    Eu doar la prima parte ma bag – http://paulgabor.com/2009/04/30/sa-ne-dam-in-barci-ca-i-primavara/

  4. melami permalink
    Februarie 27, 2010 17:08

    Uite că am eu.
    Consider maternitatea ca pe o opţiune personală. Eu fac parte din tabăra pro, deşi când m-am apucat eu să fac copii nu eram deloc pregătită pentru asta. Am învăţat alături de ei să fiu mamă. Uneori mai bună, uneori mai stângace… Am dat un răspuns mai amplu pe blogul la care faci tu trimitere.
    Ce n-am apucat să spun acolo, sau poate că nu am vrut, pentru că articolul în sine nu mi-a prea mers la inimă, este că maternitatea le fereşte pe femei de o seamă de boli incurabile, începând cu cancerul de sân şi terminând cu cel de ovare, uter etc. Este un punct de vedere egoist, dar e confirmat de sudiile medicale.
    Copii să facă doar cine simte nevoia, pentru că eu cred în adevărul zicalei româneşti: „Cine are, să-i trăiască! Cine nu să nu-şi dorească!” 🙂

    • Februarie 27, 2010 17:53

      Da, da. Si mai este una: cand sunt mici ti’s atat de dragi ca-ti vine sa-i mananci, iar dupa ce mai cresc, iti pare rau ca n’ai facut-o! (asta e de la mama citire) 🙂

  5. Februarie 27, 2010 17:57

    P.S. Melami, eu nu’s chiar asa vehementa precum autoarea articolului la care am facut referire. Sunt mai blandutza totusi..E doar o parere de’a mea personala. Ideea de’a face un copil in vremurile astea de calicie mi se pare ca nu’i de bun augur….Ma enervez si ma revolt suficient de mult in fiecare zi, nu mai suport marlania si rautatea semenilor…. n’as vrea sa dau nastere unei alte victime…atata tot.

  6. sailorman permalink
    Februarie 27, 2010 22:08

    De-ai sti ce lupta duc aia in India(the largest democracy in the world) sa-i faca sa gindeasca asa!

  7. sailorman permalink
    Februarie 27, 2010 22:24

    E democratie si nu potzi sa-i obligi sa nu le placa.Tre sa-i convingi…In china in schimb ,am auzit ca sint amenzile mari

    • Februarie 27, 2010 22:29

      In China is si multi frate! Vai mama lor, alti necajiti! Am vazut la Discoperi niste documentare…muncesc saracii pentru nica toata si aia se considera fericiti ca au loc de munca….jale mare acolo…
      offtopic: cum ti-ai petrecut ziua de azi?

  8. sailorman permalink
    Februarie 27, 2010 22:28

    Tzarile bogate cam imbatrinesc iar alea sarace se cam „inmultzesc”…

  9. sailorman permalink
    Februarie 27, 2010 22:39

    Ziua de azi…facut piatza,baut cafea la barul de peste drum,formatat calculatorul lu’fimea(ca ei ii era lene)…seara iesit putzin cu sotzia la Carturesti… chipurile…ca asta e fix in mijlocul molului…vanit acasa…baut vin…intrat pe net…trecut ziua..e deja duminica

    • Februarie 27, 2010 22:44

      Sa-ti traisca fetita, sa fie sanatoasa si sa te bucuri de ea! Dragute fetitzele… esti un norocos! Maine tre’ sa le cumperi martisoare, ai treaba… Nici azi vaz ca n’ai dus lipsa de activitate 🙂

  10. sailorman permalink
    Februarie 27, 2010 22:52

    Multzumesc ptr urari!Fetitza e destul de mare de-acu…15 primaveri…si 165 de centimetri…De martzisoare credeam ca scap anul asta …dar m-am inselat…in schimb de 8 martie cred ca le salut din america…
    Au zis ca si luni e bine,sa nu alerg duminica dupa martzisoare…sint fete de treaba…
    …Tu cum ai petrecut simbata?

    • Februarie 27, 2010 23:02

      Nici mai mult, nici mai putin decat… America! Cat timp faci pana acolo, de curiozitate….? Iar sunt neagra de invidie, sa mor io!
      Eu azi…Pai m-am trezit pe la 11, cafea, aspirator, mici cumparaturi, tentativa esuata de somn (cum era si de asteptat cu vecinii mei gospodari care-si gasesc cate ceva de batut zilnic, am scris si un post despre asta acum vreo 2 sapt), gatit tortelini, mai nou stricat la burta si cam atat. Maine, adik azi trebe de musai sa-i fac o vizita scurta mamei, care era tare botoasa adineauri cand am vorbit cu ea la telefon, ca nu m-a vazut de-o saptamana! Cam atat. Acusik ma bag in pijamale, de fapt in functie de matzele care fac scandal….trag speranta ca-si va face efectul carbunele de l-am luat acum juma de ora…

  11. sailorman permalink
    Februarie 27, 2010 23:13

    Pe cuvintu’meu ca nu vreau in America!Dar nu am ce face!Acolo e nava…in sua ,coasta de est,sau canada,tot in est…aflu eu luni sau martzi…Pina acolo sint cam 3 ore de zbor pina la londra sau paris si apoi inca vreo 7-8 depinde unde,atlanta ,new york,cam pe acolo…de rahat e cu fusul orar…M-am cam dezobisnuit de zboruri lungi…ultimele au fost pe aici prin europa…cel mai departe insulele canare…

    • Februarie 27, 2010 23:25

      Te cred ca te-ai saturat…una e s-o faci din placere, ca turist, si alta e cand intervine obligatia…Dar, e o meserie frumoasa totusi si mai iese si un banuc frumos… Nu te-as vedea stand intr-un birou, acoperit de hartoage! Sanatosi sa fim! Si ca o paranteza mica, mie mi-e frica de zboruri de mor!

  12. Februarie 27, 2010 23:27

    Cred ca in scurt timp am sa ma mut definitiv intr-un loc…stii tu unde…. sa nu te superi, dar abia mai stau pe scaun…dar vorbim maine cu siguranta, nu?

  13. sailorman permalink
    Februarie 27, 2010 23:35

    Ti-e frica de zboruri?Ar parea greu de crezut dupa ce vezi poza aia cu tine prin copaci!..ha..dar te cred…oricum..e cea mai rapida cale spre intilnirea cu…”maker”-ul…Despre hartzoage…sint destule si la vapor,ca la o mica uzina…
    …in meseria asta cel mai rau e sa ajungi sa te obisnuiesti cu ea…esti pierdut definitiv…

    • Februarie 27, 2010 23:38

      Mi-e frica dar in acelasi timp imi place, ciudat, adica nu dau inapoi cand vine vorba de zburat, dar pe tot timpul zborului stau cu inima’n gat. E nu stiu cum altii pot dormi in avion, relaxati… Btw, prefer totusi sa simt pamantul sub picioare…Sa inteleg ca esti deja pierdut 🙂

  14. sailorman permalink
    Februarie 27, 2010 23:37

    Noapte…linistita!..sau grabnica insanatosire!…Pe miine.

    • Februarie 27, 2010 23:40

      Merci frumos si ca sa nu am senzatia ca ti-am pus pumnul in gura, desi nu-mi sta in caracter, nu-i asa ca si tu te pregateai sa mergi la nani? Merci frumos, ma fac bine, ai vazut tu drac mort? Noapte frumoasa si linistita si tie! Pe maine!

  15. melami permalink
    Februarie 28, 2010 11:24

    Ceai de mentă îndulcit (adică pui zahărul odată cu apa la fiert), orez fiert, banane, pâine prăjită, Cola Light. Dacă nu e suficient, Săruri de rehidratare orală şi Imodium. Dar sper să ajute doar dieta. 🙂

    • Februarie 28, 2010 13:46

      Saru’mana doamna doctor. Multumesc din inima pentru sfaturi. Faza cu ceaiul de menta indulcit n-o stiam, cea cu Cola light o stiu de la o prietena de-a maica’mii care-i medic pediatru in Germanica, am incercat si chiar functioneaza. Am luat Imodium aseara, slava Domnului, azi sunt mai bine, dar e loc si de mai bine…Pupici multi.

  16. Februarie 28, 2010 11:25

    Iti impartasesc gandurile.. Aici ,la Mioveni, avem si noi destule locuri de „promenada odraslelor” . Se intampla sa fiu cu prietena pe afara,sa stam pe o banca si prin fata noastra sa treaca o mamica cu 1,2 sau Doamne fereste,3 copii.Ma mir cum am supravietuit eu pana acum ,ai mei zicand ca am fost dat dracu’ cand eram putoi.N-am trait in puf,dar nici la cort.Ai meu m-au educat prin doua-trei vorbe precum : Vezi ce dracu faci,ca e viata ta si eu nu pot te mai tin la un moment dat sau Cand faci ceva fa pentru tine,nu neaaparat pentru noi!
    Si cum pasesc mamicile agale,cu biberoane atarnate precum benzile de mitraliera pe gat,servetelele la indemana ca pumnalul unui infanterist marin si nu in ultimul rand vocea ridicata pentru a comanda plutonul,imi iau prietena-n brate ,multumesc lui Dumnezeu ca exista prezervative si ma rog sa curga cu dolari din cer,sa-mi pot creste si eu peste 15 ani copiii.

    Sarumana :* Si un 1 martie ferice.

    • Februarie 28, 2010 13:41

      Esti un dragalas! Ma amuza comentariile tare rau de tot si chiar i le citesc si sotului 🙂 O primavara frumoasa sa ai si tu…

  17. viatanomada permalink
    Februarie 28, 2010 14:30

    hai ca ma bag si eu la un comentariu ,ca detinatoare de odrasle minunate- e greu, dar merita tot efortul din lume si spun asta ca parinte unic,ei m-au tinut in priza sa nu ma prinda neagra depresie sau alte alea,pentru ei mi-am pastrat optimismul si puterea si cheful de viata si de lupta cu sistemul si cu toti ceilalti „binevoitori” din jurul nostru.Daca ii poti avea si esti constient de responsabilitatile pe care le implica ,poti sa-i faci,daca nu-NU.E mult de lucru la educarea oamenilor si la constientizarea faptului ca au nevoie de copii sanatosi,normali daca vrem sa mai fim o natie normala vreodata.Daca nu facem asta ,ajungem o natie de asistati si degenerati.

  18. crip 81 permalink
    Iunie 15, 2010 0:14

    copiii nu au nevoie decat de Dragoste , foarte multa Dragoste . Chestia cu lipsurile de tot felul sunt ideile noastre nebunesti cu care ii crestem si astfel le facem viata nefericita .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: