Skip to content

Nu, violenţei!

Martie 30, 2010

Mobilă hâită, bubuituri provocate de paleta de bătut covoare. Astea sunt zgomotele care-mi zdruncină creierii capului de două săptămâni încoace. Acest „sport”, respectiv „bătutul covoarelor” este tipic românesc. Ascultând incinta şi ecourile ei (involuntar, fireşte) am tras ceva concluzii. Aşadar, există trei tipuri de „bătăuşi”, „scuturători” (sau cum vreţi voi să le ziceţi) de covoare după cum urmează: copii la mama acasă, cu vârste cuprinse între 14 şi respectiv 18, 19 ani; bărbaţi adică soţi şi femei adică neveste. Din prima categorie am făcut şi eu parte. Aveam un fel de groază de dinaintea sărbătorilor. Întotdeauna se iscau discuţii, nu eram niciodată pregătiţi psihologic (cum ne plăcea nouă – mie şi fratelui meu – să-i replicăm mamei). Ţin minte că se făcea rând la bătător (că aşa eram noi românii învăţaţi). Toată lumea aştepta acolo cu ligheanele pline de apă şi oţet, (parcă simt şi acum mirosul ăla), multe covoare, carpete, pături şi ce mai avea omul prin casă numai bun de bătut! Erai secondat în permanenţă de privirile lor nerăbdătoare ceea ce nu mă deranja foarte tare deoarece eram oarecum obligată să termin repede. Aaaa, da… am uitat să fac o menţiune: frate-miu mă ajuta doar să cocoţ covoarele pe bătător, de scuturat le scuturam eu încurajată în naivitatea mea de vorbele lui: „tu eşti gospodină mare şi faci treaba cu simţ de răspundere”! Mă făcea ca la Nufăru’! În fine, cea de-a doua categorie se bifurcă: bărbaţi hotărâţi, determinaţi ca să zic aşa, adică genul ăla de bărbat pe care-l poţi vedea cu şorţul în faţă, bucătărind (ăsta nu prea e genul meu, recunosc) şi bărbaţii care ar face totul pentru casă şi familie mai puţin asta cu scuturatul covoarelor. Despre a treia categorie nu se pot spune prea multe. Aici intră tipul femeii obsedate de curăţenie sau cum îmi place mie să le numesc: „doamnele Scamă”. Am plecat de la faza cu ascultatul incintei, aşadar, în funcţie de categoria din care face parte personagiul în lupta sa cu covoarele, se disting şi trei ritmuri: ăi tineri se impun cu un ritm freş, tineresc, ăi de-s soţi ori scot zgomote puternice ori apatice (cale de mijloc nu există), iar femeile ies învingătoare şi aici, practic se fac totuna cu covorul! Şi uite cum eu, atipică fiind, în loc să omor covoarele fac studii legate de acest minunat „sport”. Despre femeile care-şi riscă viaţa în demersul lor de-a face geamurile să sclipească am să vă povestesc cu altă ocazie. E şi „alpinismul utilitar fără corzi de prindere” un sport, nu?

Anunțuri
6 comentarii leave one →
  1. Lora permalink
    Martie 30, 2010 10:42

    Ah! Imi aduc aminte cum intr-o iarna, inainte de sarbatori,in mod clasic am scos covorul cel mai mare si mai imposibil din lumea asta sa-l duc la scuturat.Totusi, bara era extraordinar de inalta chiar si pentru jucatorii de baschet, cocotata pe bara ajutatoare nu am reusit nimic.Un vecin de-al meu, profesor de fizica, se intampla pe acolo si amabil, s-a oferit sa ma ajute.Imi amintesc foarte bine ploaia de gunoiase si praf cu care s-a ales in urma acestei fapte bune.Cred ca s-a invatat minte de atunci si-si ofera ajutorul in alte privinte.Cum sa-mi treaca mie prin cap sa aspir mai intai covorul,pentru ca pe nu stiu ce domn il chinuie amabilitatea?!

    • Martie 30, 2010 10:47

      ha! ha! Da, mama avea vorba (după ce se uita pe geam şi mă vedea că prestez corespunzător): „arde casa la cumătra” 😀 Îţi dai seama cam ce nouri de praf ieşeau ….

  2. viatanomada permalink
    Martie 30, 2010 11:31

    pe mine ma omoara „curatenia de sarbatori,bai frate doar de 2 ori pe an se face curatenie in romanika????? In restul anului ce draq fac”‘gospodinele”maica?NU se mai face curatenie deloc,nu traim in aceeasi casa cu aceleasi ferestre.mobile, covoare si ce-o mai avea romanu’ in dotare?
    Pe mine ma apuca nebunia,sincer,acum o iau toti(toate) razna :curatenie,aprovizionare,coafor si mai stiu eu ce de parca in restul anului am fi zombi si doar respiram eventual.Curatenia ca si eleganta sunt ori tot timpul ori niciodata frate,chinul de 2/3 zile pe an nu-i natural si nici normal.pupaciuni Jorj,sper ca esti bine .

  3. kekee permalink
    Martie 30, 2010 13:17

    spiritul de turma a romanului.
    de craciun si de pasti face curatenie, face cumparaturi importante ( ca atunci stiu vinzatorii ca si rahatul daca-l pun in raft trece, si baga adaos comercial mai mare ), baga in el pina ajunge sa faca indigestie.
    Aloooo , se traieste bine tot anul.
    Cind vreau ceva imi cumpar , mi se rupe care zi a anului e.
    Cind am chef fac curat ( sau cind vad ca am depasit limita admisibila a dezordinei ).
    Cind am pofta de ceva , maninc acel ceva.
    Am zis-o de mult, ca , romanul e un animal care traieste in turma, iar de sarbatori treaba e evidenta.

  4. mishulake permalink
    Martie 30, 2010 13:57

    Dupa ce ca-l calc in picioare il mai si bat, mai dai cu otet de reveneala si p-orma-l perii…
    Sadomaso !

  5. Martie 30, 2010 20:54

    La faza asta nu ne mai băgăm de câţiva ani, de când s-au inventat soluţiile cu care le cureţi fără să le scoţi din casă. Ăsta-i obicei balcanic. În America n-ai vedea pe cineva că-şi bate covoarele sau îşi scutură preşurile pe geam, de la etajul 54 al zgârie-norului! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: