Skip to content

Austria. Bad Dürrnberg.

Mai 14, 2010

Iată-mă acasă. Sunt destul de confuză la ora asta şi trăiesc în acelaşi timp bucurie dar şi amar: bucurie că mi-am revăzut familia şi amar pentru că trăiesc într-o ţară frumoasă dar plină de mitocani, şi-am să vă spun şi de ce. Ieri la aeroport m-a aşteptat soţul meu, iar de acolo am plecat direct la mama. Toate bune şi frumoase până aici, nu? Peste vreo oră de povestiri şi impresii, soţul meu a coborât să cumpere ţigări si ce să vezi? un ştergător ridicat cu sălbăticie, aproape scos din ţâţâni de „proprietarul” locului pe care era parcată maşina. Să nu vă imaginaţi cumva că omul a plătit parcarea aia! NU. El a ţâşnit din mama lui cu loc de parcare, cu tot! Ne-a iritat maxim gestul vecinului „propietar de loc de parcare”, cu atât mai mult cu cât ştia exact a cui este maşina, şi mult mai normal şi mai elegant ar fi fost să vină la uşă şi să ne spună omeneşte să luăm maşina de acolo! În fine, cam ăsta a fost primul impact pe care l-am suferit la nici două ore de la intrarea în ţară…

Şi hai să încep cu începutul. După cum v-am spus şi înainte de plecare, traseul a fost Iaşi – Viena, Viena – Salzburg. În prima parte totul a descurs  normal, zborul a fost liniştit, stewardesele austrice drăguţe foc,  etc şamd. Ajunsă în aeroportul din Viena, m-am aşezat liniştită la poarta de unde urma să iau următorul avion adică spre Salzburg. La nici cinci minute aflu cu stupoare că datorită norului vulcanic zborul s-a anulat. Am rămas blocată în peisaj cale de câteva minute, nu ştiam încotro s-o apuc? M-am deblocat destul de repede şi-am pornit în marea aventură! În primă fază m-am decis că-i de musai să găsesc pe acolo un birou de informaţii care să aparţină Austrian Airlines (compania de la care am achiziţionat biletele de avion). După îndelungi căutări, aeroportul din Viena fiind unul imens, am găsit biroul cu pricina. Acolo am fost întîmpinată de-o fată zâmbăreaţă toată, care mi-a recomandat cu căldură să mă duc la gară, şi repede, de unde să iau trenul de ora 19.00 spre Salzburg (la momentul vorbirii era ora 18.00, ocazie cu care am intra în priză). Brusc mi-am adus aminte că am de recuperat bagajele, care în mod normal ar fi trebuit ridicate din Salzburg (aşa-i când călătoreşti cu circuit). Năucă de cap, am luat-o la fugă prin aeroport, nici acum nu ştiu cum de-am găsit aşa repede locul din care trebuia să-mi iau bagajul, se pare că Cel de Sus mă iubeşte! La ieşirea din aeroport, am fost acostată de un taximetrist care-mi citise pe figură (bănuiesc) faptul că eram complet dezorientată. Ne-am conversat într-o engleză stricată şi-am decis că el e omul care trebuie să mă ducă la gară, mai ales că eram în criză de timp. În drum spre maşină, mă sună soţul meu îngrijorat tot, îi explic toată tărăşenia şi-i promit că-l ţin la curent cu ce mai avea să întâmple. Închei convorbirea, mă uit la taximetrist şi nu pot să nu-i sesizez rictusul larg care-i pusese stăpânire pe tată faţa. Era român, plecat din ţară de 20 de ani! Repet, sunt o norocoasă. Drumul până la gară a fost lung tare, neaşteptat de lung! Ajunsă în gară am început iar alergătura şi căutătura neştiind unde-i casa de bilete, ce şi cum. Ca o deşteaptă ce sunt, m-am descurcat onorabil, mi-am cumpărat biletul şi m-am aşezat liniştită pe-o bancă în dreptul liniei de unde urma să plece trenul meu, respectiv linia 7. M-am uitat în drumurile mele prin gară pe vreo trei panouri electronice şi pe toate scria linia 7, inclusiv pe biletul de tren. Şi cum spuneam, m-am aşezat pe-o bancă, prilej bun de tras sufletul. Lângă mine mai era o tipă blonduţă cu ochi nefiresc de albaştri care fuma liniştită o ţigară. La o privire mai atentă, mi-am dat seama că-i una din stewardesele cu care am venit până la Viena şi comunicativă cum sunt, o salut şi-i zic c-am fost pasageră în avionul de la Iaşi. Mi-a zâmbit frumos, mi-a zis că şi ea la rândul ei aşteaptă tot trenul de Salzburg şi la un moment dat se ridică şi dispare. Cu 5 minute înainte de plecarea trenului o văd venind într-un suflet spre mine şi-mi zice: „veniţi repede la linia 2, trenul nu mai pleacă de la linia 7” – schimbare de ultim moment. Nu ştiu de ce şi cum? M-am felicitat atunci pentru faptul că-s aşa sociabilă! Păi dacă nu intram în vorbă cu ea, stăteam la linia 7 mult şi bine… Mi-am ocupat locul în tren (un tren silenţios de numa’ –  numa’) şi-am stat cuminioară acolo cale de trei ore până am ajuns la destinaţie – Salzburg. De aici am luat un alt taxi până la pensiunea unde urma să mă cazez. Aşadar am ajuns cu bine, iar de acum încolo mare lucru nu mai am a vă povesti, pentru că, mă repet,  m-am dus în interes de serviciu. Ziua eram ocupată cu bussines-uri iar seara mergeam la plimbări lungi cu aparatul foto de gât. Astăzi am să vă arăt ceva fotografii cu pensiunea la care am stat (în Bad Dürrenberg) şi împrejurimile, urmând ca mâine să vă port imaginar prin minunatul Salzburg!

Cu greu am selectat câteva fotografii, am făcut foarte multe şi toate ar merita văzute…

Asta a căsuţa unde-am fost cazată:

Fotografie făcută de pe terasa unde-mi savuram cafeaua de dimineaţă:

Telescaun:

Lalele fotografiate într-o parcare:

Deasupra norilor şi-a Alpilor (fotografii făcute din avion):

Cam aşa e parcelat pământul Austriei… Cu amărăciune vă spun că deasupra României nicăieri n-am văzut aşa ceva…

În concluzie, o staţiune turistică de vis, un loc mai mult decât potrivit pentru odihnă! Vă recomand o vacanţă în Bad Dürrenberg cu mâna pe inimă!

P.S. Îmi cer scuze pentru eventualele litere mîncate sau alte greşeli, sunt încă obosită…

21 comentarii leave one →
  1. Carmen Negoita permalink
    Mai 14, 2010 14:15

    Bine ai revenit! Vad ca-ti plac aventurile.🙂 Ai parte de ele din plin. Sunt excelente fotografiile facute din avion, iar pensiunea… tot sa faci afaceri in asemenea locuri superbe.

  2. mishulake permalink
    Mai 14, 2010 14:18

    Bine-ai venit Schatzi !
    Ne-a fost dor de tineee ! Excelente foto-urile ! Minunate locurile in Bad-ul ala .
    In 3 zile itzi revii… te reacomodezi, nici-o grija !

  3. Mai 14, 2010 14:58

    Bine v-am gasit, dragii mei dragi! Si mie mi-a fost dor de voi!

  4. Mai 14, 2010 15:19

    Într-o astfel de staţiune am stat şi eu exact acum un an. Altersee. Cabana noastră era mai izolată, dar ai fi putut sta acolo şi o lună fără să mori de foame, pentru că avea o gospodărie anexă cu absolut de toate. Straşnic de gospodari, curaţi şi muncitori austriecii ăştia!
    Bine ai revenit.
    Mai povesteşte-ne, nu vezi cum stăm cu gura căscată ca la dentist?🙂

  5. Mai 14, 2010 15:21

    Pfuai, zăpăcită mai îs! Comentariul de sus e tot al meu, dar cum lucrăm amândoi pe acelaşi laptop, au rămas datele peştişorului…
    Deci, io am fost!🙂

  6. Mai 14, 2010 17:12

    Bine ai venit !abia astept sa te citesc!acum ma pregatesc sa merg la teatru!
    Dar revin si te citesc prima pe tine!
    Pupici!

  7. Mai 14, 2010 17:13

    Deci unde mi-e cladirea? UNDE ? !

  8. mishulake permalink
    Mai 14, 2010 18:16

    Ntz ! Ceva stiam io ca lipseste, tre sa-l trimit pa Verestoy si pa Videanu sa rareasca padurile alea si borduri dom’le ! unde se mai egzista fara borduri ! numa’ la taranoaia….!

  9. Mai 14, 2010 18:23

    Georgiana, bine-ai revenit! Lumea ti-a dus dorul pe aici.🙂 ma bucur ca te-ai intors si ca ai avut o calatorie frumoasa. Peisajele sunt superbe. Vad ca ti-a placut si calatoria cu avionul. Imaginile sunt edificatoare.

  10. Mai 14, 2010 19:44

    bine-ai venit fata, tare ti-am dus grija cu norul ala. eu credeam ca zbori cu nor cu tot. superbe pozele! mai ales alea din avion, eu niciodata n-am zburat cu avionul si tare mi-as dori… dar cum am imaginatie bogata, pana o sa fac si pasul asta, ma uit la pozele tale si-mi imaginez. daca ma auzeai cum maraiam in timp ce ma uitam la ele :)) poate ne dai si niste preturi, ceva… ma refer cazare, masa etc. te pup si odihneste-te ca sa ne dai detalii mai multe ;))

  11. Mai 14, 2010 20:38

    Superbe locuri!
    Esti o norocoasa ca si „R” comunicativa si descurcareata!
    Stie Cel De Sus ce face!
    Astept cuminte si restul!

  12. raducuf permalink
    Mai 15, 2010 9:40

    Bine ai revenit! Ce businesuri ai avut pe acolo?

  13. Lupii din Onesti permalink
    Mai 15, 2010 11:46

    Bine ai revenit!Ne-a fost dor de tine!
    Multi pupici!

  14. Mai 15, 2010 11:58

    Salut ,sunt administratorul site-ului http://www.fete24.info (page rank 2,3500 unici pe zi) si iti scriu acest comentariu pentru incheierea unei colaborari de tipul schimb de link(linkul tau va aparea in footer) .Daca esti deacord trimite-mi codul tau pe emailul fete24.info@yahoo.com , pe mine trece-ma cu titlul coafuri de ocazie,multumesc.

  15. klausen1976 permalink
    Mai 15, 2010 14:11

    senzationale pozele! … mai ales cele doua din avion.
    cat despre idiotii care considera ca au primita locuri de parcare de la mamele lor … este tara plina … si eu am aceeasi problema destul de des …

  16. Bad Robot permalink
    Mai 15, 2010 14:53

    Fatooooo bine ai revenit acasica!Sa inteleg ca ai stat la numarul casuta cu nr.4?:)
    Chiar vreau sa te-ntreb,cu ce-ai facut pozele alea fatoooo?Lucrezi la CIA si ai imprumutat de acolo un aparat foto?Cate megapicshi ai doamna?
    „La nici cinci minute aflu cu stupoare că datorită norului vulcanic zborul s-a anulat.”–-fara niciun fel de repros,atunci cand e ceva nasol,se zice DIN CAUZA.Cand e de bine,DATORITA!Deci DATORITA tie,vedem noi acu niste poze frumoase!P.S.Cam asa arata si prin Romanistan,in vechea zona a imperiului Auto Strungar si anume cam pe la Vatra Dornei,pe acolo.Inclusiv stivele de lemne taiate si despicate sunt identice!

  17. valeria draghin permalink
    Mai 15, 2010 17:14

    Brava !

  18. Mai 15, 2010 18:04

    @Melami: mai povestesc, nu-i bai, dar maine… indurareeee!
    @Savull: care cladire, copile de suflet? Deseneaza-mi ca-s tare aiurita zilele astea😀
    @Mishulake:😀 imi place ca esti cu spiritul de observatie la tine mereu!
    @Gabriela: si mie mi-a fost dor de voi, iar vis a vis de mersul cu avionul, sa stii c’a inceput sa-mi placa, daca-ti zic ca la intoarcere am atipit n-ai sa ma crezi! :))
    @Ancutza, bine te-am regasit fata draga, iti trimit eu detalii despre cazare si masa pe mail, ok?
    @Mariana: saru’mana! Restul vine maine🙂
    @raducuf: bine te-am regasit Radule! Bussinesuri legate de o clinica privata🙂
    @Lupii din Onesti: va pup dulce de tot pe toti!
    @Kalusen, merci pentru aprecieri, am facut multe fotografii, cum am spus, mi-a fost greu sa fac o selectie…
    @Bad Robot: Bine te-am regasit!! Aparatul foto este un Panasonic DMC-ZX1, Lumix cu lentile Leica, 12 megapixeli. Da, eu nu contest faptul c-avem o tara frumoasa, pacat insa ca-i locuita!!
    @dna Vali: va pup dulce!! Mi-e dor de dumneavoastra!!

  19. Mai 18, 2010 21:23

    uf, mă faci să vreau să-mi împachetez bagajul, aşa de dor de ducă-mi e! Aşa-i că parcă şi iarba-i mai verde acolo?
    P.S. Superbe fotografii!

    • Mai 18, 2010 21:26

      Angela, bine-ai venit la mine acasa! Ma bucur ca-ti plac fotografiile desi nu se compara cu originalul! Si, da, e parca mai verde si iarba… ufff….

Trackbacks

  1. Ai decojit durerea… « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: