Skip to content

Leapşă cu ceai

Iunie 15, 2010

Am primit aseară de la Anca, o leapşă cu ceai. Am să răspund acestei lepşe, doar pentru că-mi este dragă expeditoarea. Aşadar, dragii mei, vreau să vă spun din capul locului că nu sunt băutoare de ceai. Şi-am să vă şi explic de ce. Actualmente mă laud c-o sănătate de fier, şi-i mulţumesc Domnului pentru asta,  bine, exceptând migrenele răzleţe sau răcelile de care suferim cu toţii, mai mult sau mai puţin. În copilărie însă, am fost o bolnăvicioasă. În afară de bolile copilăriei (n-am iertat niciuna), am avut o hipersensibilitate  digestivă, în sensul că nu era săptămână în care să nu „mă răstesc la bocanci”, întotdeauna se găsea ceva în alimentaţie care „să-mi pice greu” la stomac. În timp, chestia asta a dispărut şi nici până-n ziua de azi nu ştiu care a fost totuşi cauza acelor manifestări care-au pus-o pe biata maică-mea pe zdruncin, de mine nici nu mai zic… Cert este că în acea perioadă ai mei m-au îndopat cu ceaiuri şi chiar şi acum în timp ce scriu parcă-i simt mirosul. De atunci îmi repugnă ideea de ceai precum şi cea de orez fiert. Am lucrat trei ani într-un spital, nici de acolo ceaiul nu lipsea. Ceaiul mă duce cu gândul la boală, scurt pe doi. Singurele momente în care beau un ceai, maxim două, sunt acelea în care sunt răcită bocnă şi chiar şi atunci beau doar la insistenţele maică-mii care-mi explică cât de „benefic şi curativ poate fi un ceai combinat cu lămâie şi miere de albine”. Aaaa, era să uit! am mai băut un ceai acum vreo 1o ani, când mi se părea mie că sunt grasă (aşa mi se pare şi acum), dar ce ceai! oooo Doamne! de cruşin! Fraţilor, l-am făcut aşa de concentrat încât stătea ţapănă linguriţa-n el! Ce-a urmat vă puteţi închipui… M-a apucat cufureala în autobuz, am crezut că leşin până acasă! Ţin minte că toata ziua aia mi-am petrecut-o regeşte… Deci iată o altă experienţă nefastă legată de ceai! În altă ordine de idei, sunt fumătoare. Asocierea ceai – ţigară chiar nu mi se pare una din cele mai fericite. Practic se elimină una pe alta. Pe-o parte bagi ceai, deci sănătate curată şi pe-o parte bagi nicotină. Orice fumător preferă o ceaşcă de cafea în locul ceaiului. Sau o cană cu apă. Sau orice altceva. Singura variantă pe care-aş putea-o totuşi accepta, mai ales acum în vremuri caniculare,  ar fi ceaiul rece cum numai  Zâna Eficienţei îl poate face cu bagheta ei magică… Cam atât despre ceai, acum am să vă rog să mă scuzaţi, dar mi s-a făcut poftă de-o bere rece!

Anunțuri
14 comentarii leave one →
  1. Carmen Negoita permalink
    Iunie 15, 2010 17:26

    Pe mine ceaiul nu mă duce cu gândul la boală. În fiecare zi la serviciu, beau cel puţin o cană cu ceai din fructe cu miere de albine. Celelalte colege din birou preferă cafeaua. Eu am avut tupeul să renunţ la cafea (în urma unui pariu cu fratele meu 🙂 ) şi să trec la ceai. Dar chiar îmi place. Îl beau cu aceeaşi plăcere cu care beam cafeaua înainte. 🙂 Poate şi pentru că nu sunt fumătoare. N-am văzut niciun fumător cu ceai în faţă când iese la o ţigară. 🙂

    • Iunie 15, 2010 17:32

      Carmen, crede-mă că în copilărie am băut ceai în loc de apă, e normal să mi se aplece acum 🙂 Ştiu că-s foarte sănătoase, că au efect terapeutic! M-am convins de puterea lor atunci când am băut ceaiul ăla de cruşin… Mă rog să fiu sănătoasă, ca dacă ferească Dumnezeu de ceva, beau şi ceai de mătrăgună dacă ăsta-mi face bine! 😀

  2. Iunie 15, 2010 19:52

    mai , tu si mishulake ce sunteti cu pareri ca ceaiul cu tigarea nu se pupa 😛

    fata, am ras sa mor desi stiu ca pentru tine in vremurile cand „stateai regeste” sau cand „te rasteai la bocanci” nu erau din cele mai fericite. mama mama ce postare anticeai ai facut ;)). si arata asa de delicos in poza aia… te pup

    • Iunie 15, 2010 20:33

      Ancutza, nu sunt anticeai, doar ca nu sunt consumatoare 🙂 Am fost sincera, na…

    • mishulake permalink
      Iunie 15, 2010 20:33

      Doamne feri ! de treba sa beau ceai !!!
      M-as enerva cu nervii de-ar trebui sa beau ceaiu dupa ritualu chinezesc.
      Da’ , contra la caldura se bea ceai fierbinte, dupa obiceiul rushilor, cu samovarele lor.
      Io prefer mai bine (!) obiceiul nemtzilor, beau bere rece , ca nu cauzeaza !

  3. Zana Eficientei permalink
    Iunie 15, 2010 22:39

    sa-ti aduc o damijana cand vin la Iasi? nu garantez insa ca o sa fie rece pana ajung acolo 🙂

    • Iunie 15, 2010 22:43

      Zano, da, vreau! da’ mai vreau si cate-o portie din nebuniile alea de mancaruri gustoase de le faci! Vezi? iti iau mana cu tot cu umar! 😀

  4. Iunie 15, 2010 22:39

    Straşnică pledoarie pentru ceai, fată! =)) =)) =))
    O să te chem să mă ajuţi când oi vrea să-i explic soţului meu cum e cu plăcerea de a găti! Care-mi cam lipseşte, după cum ai bănuit! 😀

    • Iunie 15, 2010 22:41

      Mel, Bazeaza’te pe mine! Deja o gandesc! ca vorba aia: prietenii la nevoie se cunoaste! 😀

  5. klausen1976 permalink
    Iunie 15, 2010 23:54

    ha ha ha ha ha .,.. tot ceaiul ala imi place si mie cel mai mult 🙂

  6. Iunie 16, 2010 0:20

    Doamne cât de amuzantă poți fi. Auzi la ea „mă răsteam la bocanci” =)) Nici eu nu le am cu ceaiul. Vorba lui tata: „Ceaiul e pentru oameni bolnavi”. Și eu asociez cu țigara, de care mă strădui să mă las, dar e viciul meu preferat:) Țigara merge cu cafeaua dimineața și cu berea seara.

  7. Iunie 16, 2010 12:42

    Ar fi o leapşă grea, nici aici nu prea bem ceaiuri…

Trackbacks

  1. Drum spre devenire…(8) « Cristian Dima
  2. NOUA ERĂ (fragment) «

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: