Skip to content

Om, animal şi iarăşi om

August 26, 2010
tags: , ,

Seara, puţin după ora 5.
Pe vremea aia drumul de la serviciu până acasă îl făceam pe jos (singura variantă pe care mi-o permiteam, ca soluţie cu bătaie lungă).
Plecând de la birou, invariabil treceam pe acea straduţă care, în ciuda lăţimii reduse – două linii de tramvai pe care se strecurau şi maşinile în ambele sensuri – avea un trafic destul de intens.
Sediul unei bănci şi intersecţia din imediata apropiere făceau ca în timpul zilei zona să fie intens circulată.

La acea oră de vară târzie însă, străduţa era circulată doar de amploaiaţi întârziaţi, asemeni mie, ori de doritorii de o plimbare reconfortantă, pe răcoare.

Cufundat în gânduri, destul de târziu am remarcat silueta ce părea să doarmă pe trotuarul de pe cealaltă parte a străzii, în faţa băncii. Trecătorii ocoleau cu grijă persoana în haine ponosite.
Părea a fi acel cerşetor care îşi îneaca amarul în băutura cumpărată cu banii capătaţi de peste zi, ca mai apoi să cadă acolo unde îl răpune alcoolul.

Am ferit uşor ochii de la cruda realitate şi mi-am continuat drumul. Ajungând la semafor, arunc o privire discretă înapoi.
Abia atunci am observat pata albă ce stătea cu stoicism lângă silueta cazută. În şezut, căţelul aştepta.
În acel moment m-au podidit lacrimile, am asteptat să se facă verde şi am mers mai departe, fără să mai privesc înapoi.

Citind ce se întimplă pe georgiana75 (eu nu am blog), am rugat-o pe ea să mă ajute să spun că regret şi astăzi că nu am trecut strada, indiferent de culoarea semaforului, verde sau roşu.

Notă: Autorul textului este o mai veche cunoştinţă, o persoană tare dragă mie pe care-o şi salut cu această ocazie.

22 comentarii leave one →
  1. cristiangheorghe permalink
    August 26, 2010 13:37

    Frumos. Emoționant.

  2. Alexandru permalink
    August 26, 2010 13:51

    Este de apreciat ca te afecteaza soarta omului si a catelului.
    N-are importanta cum si de ce a ajuns asa-pe catel nu-l intereseaza,el iubeste neconditionat-asa este acum ,indiferent daca te sinucizi sau nu.
    Oare ce ne impresioneaza?Un om beat pe strada sau un catel linga un om beat pe strada?
    Cateii n-ajung in strada din vina lor.Dar aleg sa ramina pe strada,daca acolo este cel pe care il iubeste (omul lui).
    Noi,citi procedam la fel…

  3. August 26, 2010 13:59

    Azi am vazut pe langa bloc, pe straduta un motanas negru cu limba scoasa afara de un cot. Nici pis nu zicea. Capul nu i-a fost stalcit de tot de roata masinii.

  4. August 26, 2010 14:03

    Bre Georgiana, ca imi amintii acum, tu stiai ca eu prima data cand am fost in Iasi, sa ma inscriu la facultate, am vazut la gara un om mort????? Nu stiai.
    Era acolo la gara, printre chioscurile alea de ziare si fastfooduri, unde e autoservirea aia cu terasa. Era un nene pe la 45-50 de ani, cam rrom la pigment, era o caldura afara de mergeau oamenii lesinati. Cand am trecut eu pe langa el a iesit si un ospatar cu o fata de masa si l-a acoperit, anuntase el deja salvarea, politia.

    • August 26, 2010 14:45

      Ciprian, văleuuu! ce sumbru pentru un prim impact! Îmi imaginez cam ce stare de spirit ai avut după…

      • August 26, 2010 20:00

        Nu prea m-a impresionat, deja trecuse dincolo..
        Daca il vedeam agonizand era altceva.

  5. August 26, 2010 14:03

    Alexandru, căţelul a cărui posesoare sunt, este găsit pe stradă… Eu-s păcătoasă rău când vine vorba de animăluţe… Le-aş lua pe toate în casă dacă aş avea posibilitatea!!
    Ciprian,😦

    • b.d. permalink
      August 26, 2010 16:01

      Doare sufletul…Imposibil sa nu lacrimezi imaginandu-ti scena…:(
      Doare, si pt om si pt animal.

      Si eu asi strange animalele parasite, de-as avea posibilitatea…
      In special, cainii. Stiu ca multi nu sunt de acord cu asta, mi-au
      sarit deja in cap cand mi-am spus parerea pe un forum. Dar, sunt
      convinsa, acestia sunt persoane care n-au crescut in viata lor
      un animal, si nu cunosc dragostea neconditionata pe care o daruiesc
      animalele…

  6. August 26, 2010 14:27

    Acum câţiva ani am compus o melodie şi i-am făcut şi versuri. O melodie folk pe care o mai cânt şi acum. Se potriveşte perfect cu ceea ce ai prezentat tu aici:

    A mai murit un boschetar…

    N-avea bani nici de ziare, nici de-o pâine n-avea bani,
    Ziua-ntreagă şi-o pierdea mergând pe stradă,
    Spunea, prin parcul cu castani, că nimeni nu mai pierde bani
    Şi nu putea, cu mâna-ntinsă, să cerşească
    Şi să trăiască…

    A mai murit un boschetar
    Şi lumea trece pe trotuar, nu-l bagă-n seamă,
    „E beat”, rosteşte cineva… „Păi, dacă are chef să bea!?”
    „Noi nu avem vreodată timp de-aşa ceva…”

    Noaptea, zgribulit prin parcuri, mai putea visa frumos
    La o lume cu mâncare şi prieteni,
    Mergea pe stradă şi plângea, lângă vitrine se oprea
    Şi nu putea cu mâna-ntinsă să cerşească
    Şi să trăiască…

    A mai murit un boschetar,
    Păzit de-un câine ce i-a fost, un timp, tovarăş,
    Doar ploaia mocănească, rea, mai plânge astăzi moartea sa,
    Că lumea nu mai are timp de-aşa ceva…

    Cu pantofii găuriţi şi cu haina ruptă-n spate
    Mai avea puterea toama s-o primească,
    La câte-un foc se încălzea şi fumul gros îl îmbăta
    Şi nu putea, cu mâna-ntinsă, să cerşească
    Şi să trăiască…

    A mai murit un boschetar
    Şi lumea trece pe trotuar, nu-l bagă-n seamă,
    Doar ploaia mocănească, rea, mai plânge astăzi moartea sa,
    Că lumea nu mai are timp de-aşa ceva…

    Cristian LISANDRU

    • August 26, 2010 14:49

      Cristiane, impresionant ca de altfel tot ce scrii. Tare mi-ar plăcea să te aud cântând-o!

    • August 27, 2010 10:28

      foarte frumoasa si emotionanta poezie. Asta este natura umana. Majoritatea suntem superficiali si nu avem timp sa ne apropiem cu sufletul de cei din jur.

  7. Alexandru permalink
    August 26, 2010 16:18

    Cristian,iarta-ma,nu vreau sa dau cu piatra,dar cit e de sensibila este pentru noi,nu pentru ei.Nu?
    Ai cintat-o in piata si banii care s-au strins i-ai impartit boschetarilor sa-si cumpere o piine sau niste valeriana?
    Ai cintat-o impreuna cu boschetarii si-ati plins unul pe umarul celuilalt?
    BD poti sa-i ajuti chiar daca nu-i duci acasa.Niste resturi pe care altfel le-ai arunca si in niste jumatati de pet-uri niste apa.Ei n-au robinet.
    Scuze Georgiana,n-am venit aici sa va fac educatie…
    Sirmelul pe care l-am vazut in poze e al tau?
    Noi avem o techeluta cu par scurt de 10 luni.
    Cred ca a calcat intr-un scuipat de smecher,ca tare multe figuri are in cap.Singurul moment in care este cuminte e atunci cind doarme.Si din fericire stie sa doarma,nu gluma.
    Noi sintem acum la al patrulea catel din casa,membru al familiei noastre si incercam sa-i ajutam pe toti cei pe care ii intilnim,dar care n-au o „acasa” stabila.

    • b.d. permalink
      August 26, 2010 16:58

      Normal ca le dam mancare, aproape zilnic punem intr-un colt (am observat unde vin), si pt cutulachi. Faceam asta si cand mai traia
      catelusa noastra, pur si simplu iubim cainii. Am o vecina care se
      ocupa de pisicile nimanui, le-a dat nume fiecaruia, le cunoaste, si
      nu o data o auzim seara, cand striga ”Tiger, Tiger !”, asta-i cel mai
      vagabond, sa vina la cina🙂

  8. August 26, 2010 17:59

    b.d., cum îi ziceam şi lui Alexandru mai devreme, aici ne-am găsit, noi ăştia cu suflete mari! Şi tare mă bucur! Îmi creşte inima când văd că mai există oameni!

  9. August 26, 2010 19:17

    Stai că n-am priceput. Regretă că nu a trecut strada? Sau că da… :-??

    • August 26, 2010 19:33

      Mel, Regreta ca nu a trecut strada pe partea pe care trebuia!

      • August 27, 2010 10:39

        regreta ca nu a trecut strada ca sa poata evita imaginea acesta. Pacat! As fi vrut sa fi facut ceva pentru catelul acela, astfel ar fi putut schimba finalul unei povesti reale. E adevarat ca, ceeea ce nu stii nu te poate afecta, dar nici nu-ti rascumperi constiinta inchizand ochii la realitatile crude. A scris frumos povestirea, a fost sensibilizata de scena, dar face, ceea ce fac multi in situatii critice. Prefera sa nu se implice decat sa actioneze. Si nu e neaparat problema ei ci a tuturor parintilor care i-au invatat ca e bine sa „nu se bage” , ca poate vine altul si rezolva situatia. Aici spun eu ca e drama.
        Cersetorul acela betiv a avut mai mult suflet decat toti trecatorii. Catelul nu ar fi asteptat langa el degeaba, daca nu ar fi avut acesta grija de el, in vreun fel.

  10. August 26, 2010 20:53

    Subscriu şi eu la ce-a comentat silavaracald. N-am înţeles ce regretă… Că a trecut strada şi nu s-a mai uitat înapoi, sau că n-a luat căţelu’?

    • August 26, 2010 21:45

      Angela, Nepăsarea, indiferenţa, regretul c-a fost asemeni celorlalţi trecători. Nu e vorba de trecutul străzii efectiv.

  11. Alexandru permalink
    August 27, 2010 12:21

    Si?
    De la concert te-ai teleportat acasa?
    Unde-i restul aventurii?
    Unde-i iesirea din acel univers incarcat de sunete,de imagini,transformat in sentimente greu de definit care-ti incarca memoria timpului trecut prea repede,parca,cu deja regrete,cu…mai vreau,cu…s-a terminat?
    Ai mers pe jos un timp alaturi de alti nenumarati marcati cu totii de ceea ce au trait impreuna si fiecare numai pentru el.
    Ai mers pe jos prin fluviul de oameni,masini parcate pe toate partile,soferi satui de asteptare-se pare ca i-a prins pe nepregatite pe politistii din Cluj-prin intunericul iluminat de flashurile amintiri si-apoi Clujul cuminte,prea cuminte dupa tot ce s-a intimplat.
    Si mai departe,somn zbuciumat,dimineata…unde?
    Ei?

    • August 27, 2010 12:30

      Alexandrule, fix acum pregatesc restul povestirii, da’ stii ce greu ma misc? Sunt intr’o reluare maxima! O fi din cauza ca’i vineri si mi s-a facut iar de „haidi-haidi”, in traducere: m-a apucat iarasi dorul de duca!? Daca mi-ar cadea periodic bani din cer, cred ca asta mi-ar placea sa fac toata viata: sa umblu prin lume, de nebuna… Omu’ nu’i facut sa munceasca, ce mama naibii!! Nu?

Trackbacks

  1. Grădina Labirint… (19) « Cristian Dima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: