Skip to content

Cimitirul vesel?

Septembrie 7, 2010

Şi de la Oradea am plecat spre Maramureş. Acum mai bine de zece ani, când l-am văzut ultima dată, Maramureşul era o zonă pitorească nu numai prin frumuseţea peisajului ci şi prin faptul că localnicii (şi mă refer la cei de la sate) puteau fi văzuţi în costume populare, porţile caselor erau frumos sculptate, în multe curţi puteai vedea copaci desfrunziţi, “ornaţi” cu oale colorate. Acest obicei  semnifica faptul că în casa respectivă exista o fată de măritat. Cu cât era mai bogat copacul în oale şi ulcele, cu atât fata avea dota mai mare. Acum însă, cu tristeţe am constatat că termopanul a luat locul lemnului,  că blue jeans-ul a luat locul costumelor populare, în concluzie nimic nu mai este cum a fost…
M-am dus şi la Săpânţa pentru că ţineam eu minte că-i frumos tare. Şi iarăşi am fost dezamăgită. Nici aici nu mai este ce-a fost. Foarte ciudat, o să spuneţi că-s nebună, dar eu cred c-au schimbat crucile, pentru că n-am mai găsit niciun epitaf comic, ba din contră, toate-s triste şi-ţi lasă o amărăciune exact ca aceea pe care ţi-o lasă orice cimitir. Pe cuvânt că ceva s-a întîmplat acolo… .  Şi nu mare mi-a fost mirarea când am găsit pe blogul Alexandrei aceleaşi impresii:

„Acum vreau sa va spun doar cateva impresii despre cimitirul vesel din Sapanta, comuna turistica celebra, vizitata atat de romani cat si de straini , desi m-am intrebat ce naiba pricepeau strainii aia acolo fara un ghid in limba lor!. Ca noua ne era destul de greu sa buchisim ce scria pe crucile acelea cu picturi naive, mai ales ca unele erau asa de deteriorate incat nu se mai distingea deloc scrisul. In sfarsit, treaba lor!

Vreau sa va spun ca nu m-a amuzat deloc, dar deloc, vestitul cimitir. Am cautat cu lumanarea niste epitafuri haioase , dar cu vreo doua-trei exceptii, n-am gasit. Din ceea ce citisem, fondatorul cimitirului, Stan Patras, om al comunei, i-a cam luat peste picior pe toti cei carora le-a facut cruci, insistand pe defectele lor din timpul vietii, cu ironie si fara pic de rautate. Nimeni nu s-a suparat, ma refer la rudele defunctilor, dimpotriva, tocmai de aceea comuna a devenit atractie turistica si oamenii au prosperat chiar pe vremea comunistilor. Ma bate gandul ca la un moment dat, rudele celor ingropati acolo, ca sa nu intineze memoria mortilor lor, au schimbat inscriptiile de pe cruci, pentru ca peste tot citeai ce oameni de treaba, gospodari, cu frica de Dumnezeu au fost, cum munceau ei la ce se pricepeau mai bine, cum si-au crescut ei copiii si cum au parasit lumea la x ani. Si atat. Pai sa fim seriosi, ce e vesel in asta. Ba inca e destul de trist sa vezi cum unii au facut infarct la 40 de ani, cum una a ars de vie la 57 de ani, ori cum unul s-a nascut beteag si a trait in chin pana la 30 de ani cand s-a indurat de el Doamna cu Coasa.

Probabil ca Cimitirul din Sapanta e vesel deoarece crucile sunt viu colorate, predominand albastrul, si ca au gravate imagini ale celor ingropati acolo, imagini ce redau meseriile pe care le-au avut in timpul vietii, ori ocupatia lor principala.Deci nu va asteptati sa radeti in hohote la vederea crucilor, poate doar sa va rasara un zambet amar in coltul gurii si sa va duceti cu gandul la vremelnicia noastra pe acest pamant.In orice caz, cimitirul din Sapanta este unic in lume si este original. Repet, pacat ca unele cruci se afla in stare avansata de degradare, nu mai au pe ele strop de culoare si ceea ce este mai trist, nu mai pot fi citite epitafurile. Mare pacat!

Pacat si ca drumul pana acolo este foarte prost, din orice parte ai veni.Pacat ca tarabele din preajma Cimitirului sunt pline de kitch-uri, in loc de obiecte de arta autentica.Pacat ca biserica era in renovare, cu schele pe ea, desi nu am vazut niciun muncitor sa muncesca.”
Am să vă arăt şi vouă câteva fotografii întru „înveselire”😀

Şi schelele de pe biserică:

Totuşi am găsit ceva amuzant acolo! Trei sferturi din populaţia decedată poartă numele de Pop!😀
Cam asta a fost cu „Cimitirul vesel”. De aici, plini de entuziasm şi voie bună am purces spre Sighetu Marmaţiei, dar despre asta, mâine.

29 comentarii leave one →
  1. Septembrie 7, 2010 14:28

    Georgiana..hai ca este faina postarea..ROMANIA DECEDATA!
    p.s.ai o dedicatie muzicala.

  2. Alexandru permalink
    Septembrie 7, 2010 14:36

    Noooo,ati gasit singurul drum rau din Transilvania.Si-i rau,nu gluma.Cei care au treaba dintr-o parte in alta ,o fac prin Ungaria.
    Nu comentez modalitatea lor (a sapintenilor) de a-si comemora inaintasii.Consider,insa cimitirul un loc de reculegere,de liniste,de comunicare,cunoastere si recunoastere,de linistire.
    Treaba lor! Asteptam continuarea…

  3. Septembrie 7, 2010 14:39

    Octave, mulţam frumos pentru dedicaţie! O zi frumoasă să ai şi tu!
    Alexandru, ideea este că nu mai este cum a fost! E schimbat în rău, atâta tot!

  4. Septembrie 7, 2010 14:55

    Io mi-s Gheorghe a lui Pop
    Am avut trai destul cu noroc
    Am beut, am lacomit
    De vecine m-am servit
    Insa m-a aflat soata
    Si mi-a taiat gatul cu clanta.

    Asta ar fi fost haios? :))

    (sunt primele poze pe care le vad din cimitir😀 ms.)

  5. Carmen Negoita permalink
    Septembrie 7, 2010 18:27

    Aştept continuarea, Georgiana. Mi-au plăcut fotografiile din Cimitirul Vesel. L-am văzut acum mulţi ani, cam prin 1989. Sunt convinsă că s-au schimbat multe de atunci. Iar la noi mai rar în bine. Şi spui că nu te-ai plimbat suficient de mult prin Ardeal?🙂

  6. Septembrie 7, 2010 18:45

    Nu e mare branmza de cimitirul asta vesel, l-am vazut si eu, imi amintesc, si tot asa, nu m-a impresionat decat ca simplu colt de inedit…

  7. Cristian permalink
    Septembrie 7, 2010 20:33

    Buna ziua.
    Ma numesc Nidelea Cristian, administratorul directorului web http://www.edelbeta.ro.

    Va propun un schimb de link-uri. Va pot promova blogul prin introducerea lui la rubrica Parteneri, in cadrul directorului.

    In schimb as dori sa plasati la dvs. in blogroll urmatorul link:

    Titlu – Fier forjat
    url – http://www.allmetal.ro

    Daca sunteti de acord, va rog sa ma contactati la nideleacristian@gmail.com cu detaliile link-ului dorit de dvs

  8. Septembrie 7, 2010 21:46

    Măcar p-aia cu „aici zace şi se face Nicolae Pîrvu praf”, ai găsit-o? Că mie aia mi-a plăcut la nebunie :))

  9. Septembrie 7, 2010 22:00

    @Cipp, pai tu ai face bani acolo, ai talent!😀
    @Carmen, da mai, nici in cimitir nu mai este cum a fost odata!😀
    @Teo, iegzact!
    @Angela, n’am mai gasit nimic comic, ai cuvantul meu! Acum 10 zece m’am distrat copios acolo… ceva s-a intamplat, iti zic!

  10. Septembrie 7, 2010 23:11

    Fier forjat😀

  11. oblio permalink
    Septembrie 7, 2010 23:35

    Citind cu atentie intro-ul tau, mi-am dat seama ce s-a întâmplat de fapt cu umorul cinic al cimitirului din Săpânţa.
    Sigur daca te uitai cu atentie pe la inscripţiile din cimitir, trebuia să fie una care să zica şi de unu’, Stan Pătraş. Că doar şi el e (a fost) om.

    Daca se termină esenţa, substanţa se diluează.

    • Septembrie 8, 2010 1:17

      Oblio, uite la asta nu m’am gandit! Sa stii ca asta ar putea fi explicatia!
      Merci Smarty Oblio!😉

  12. kekee permalink
    Septembrie 8, 2010 15:01

    Acuma pe pomii ăia erau farfurii de unică folosinţă sau baterii de oale de la Zepter ?🙂

  13. Septembrie 8, 2010 22:05

    Ceva s-o fi schimbat și acolo, dar mai mult în noi: simțul umorului, cred. Lucrurile care ne făceau atunci să râdeam, acum au devenit un fel de normalitate. E ca și în cazul ”Scrisorii pierdute”, la care nemții nu au râs absolut deloc. ”Adică ce e comic în faptul că un slujbaș al statului fură drapelele naționale?” se întrebau ei nedumeriți…

  14. Septembrie 9, 2010 15:08

    In 1990 o tara intreaga radea la glumele Vacantei Mari. Acum nu. O tara intreaga abia astepta spectacolele Divertis. Acum nu…

    • georgiana permalink*
      Septembrie 9, 2010 15:39

      Zaqk, ca bine le mai zici! Asa’i, ai perfecta dreptate!

      • Septembrie 9, 2010 19:03

        Doar am tras concluzii pe baza a ceea ce am trait. Cred ca, pur si simplu, la un moment dat isi pierd din farmec. Unele atractii sunt de scurta durata. Altele – ca de exemplu castelele medievale – dupa multe secole inca atrag atentia oamenilor. De ce? Nu stiu. Probabil ca face parte din cultura noastra…

  15. Paul Radu permalink
    Septembrie 9, 2010 22:47

    No mă fătucă… că drept grăiești!! Am fost acolo când le rupeam eu mai binișor cu cititul (adik prin clasa a V-a) și știu că tare m-am mai amuzat! Chiar țin minte că erau multe cruci hazlii chiar aici la intrare în dreapta, dar am fost în vara asta și nu mai erau! Ori mi-am pierdut simțul umorului..??? Da… am insistat și am gasit vreo două! Dacă vrei am și foto!
    Pace ție cetitorule!

    • Septembrie 9, 2010 22:50

      Paule, esti Paul Radu ala de’l cunosc eu?😀 ala frumosu’ si desteptu’ adic’?😛

      • Paul Radu permalink
        Septembrie 9, 2010 23:16

        Da…. bă Jorj! El este! Și frumosu’ și dășteptu’!

  16. Septembrie 9, 2010 23:18

    Bine’ai venit Paule la mine pe bloagă! Aici îmi dau în stambă. Te aştept şi pe tine de-acum! Te pupăcesc dulşi di tăt! Pupă şi pe Anto şi pe ăla micu’!

    • Paul Radu permalink
      Septembrie 9, 2010 23:27

      Da… le zici bine! Și noi te pupăm! Hai că-ți trimit o foto s-o postezi aici!
      p.s. vezi că ăla deșteptu’ era colegul meu șa’ lu’ fratitu’, respectivul „Toma Macaragiu” !

      • Septembrie 9, 2010 23:30

        Trimite Paule! Trimite tot ce ai! Accept si euroi!😀
        La faza cu Toma Macaragiu nu m-am prins… ce pretentii sa ai de la o blondă!?😦

  17. Paul Radu permalink
    Septembrie 9, 2010 23:38

    Eram la Otilia și-mi aduc aminte ca erai și tu… sau mă lasă 386-le? E vorba de Todirel…. nu-l mai știi pe Todirelll????

    • Septembrie 10, 2010 1:53

      Cum aş putea să-l uit pe Todirel????😀 Eram la Otilia, ştiu c-am fost, dar nu-mi amintesc faza… Vârsta maicăăă! În schimb nu pot să uit când aţi rămas la mine înzăpeziţi! Ce frumoase vremuri….

  18. Octombrie 25, 2010 1:03

    Romania este cu adevarat norocoasa ca are un astfel de cimitir vesel, unde putem observa ca oamenii nu si-au pierdut simtul umorului nici chiar dupa moarte. Data viitoare cand veti merge in vacanta in Maramures, nu ezitati sa faceti o scurta oprire si la Cimitirul Vesel de la Sapanta, pentru a va bucura de viata si pentru a admira umorul romanilor.

  19. Noiembrie 29, 2010 11:35

    foarte tare si eu voi merge in cimitiru vesel e foarte tare ce am vazut pe aici

Trackbacks

  1. MUZEUL SATULUI DIN SIBIU (3) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: