Skip to content

D’ale comunismului

Septembrie 8, 2010

„Cea mai mare victorie a comunismului – o victorie relevată dramatic abia după 1989 – a fost crearea omului fără memorie, a omului nou cu creierul spălat, care nu trebuie să-şi amintească nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a făcut înainte de comunism.

Realizarea Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei este o formă de contracarare a acestei victorii, un mijloc de resuscitare a memoriei colective.

Format din Muzeul de la Sighet şi din Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, cu sediul în Bucureşti, precum şi organizator al Şcolii de Vară, Memorialul este o instituţie a Memoriei, unică în felul ei prin faptul că este în acelaşi timp institut de cercetare, de muzeografie şi de învăţământ.

La întrebarea „Poate fi reînvăţată memoria?”, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din România este un convingător răspuns afirmativ”.



Celula în care a murit Iuliu Maniu

Tablă de şah

Camera şi biroul de interogatoriu

Camera în care sunt prezentate răscoalele ţăranilor împotriva colectivizărilor

În această camera se putea auzi  „Aici radio Europa Liberă”

Camera  rezervată epocii de aur a tovarăşului, unde, pe lângă drapele şi costume de pionieri, şoimi ai patriei , se puteau „admira” o grămada de chestii pe care cred că toata lumea le-a avut, peştele bibelou, lanterna pătrată, sticlele de sifon, cele de lapte şi multe altele…

În curtea închisorii, s-a facut un loc de reculegere pt toti cei care au platit cu viata, groaznic de mulţi!!

Ceea ce am prezentat până acum este o foarte, foarte mică parte  din ceea ce este de văzut în celulele respective. Când aveţi drum prin Sighet, nu ezitaţi să călcaţi pragul acestui muzeu.
Atât nostalgicii perioadei comuniste cât şi tinerii din ziua de azi ar trebui să fie ajutaţi să înţeleagă ce înseamna ” asuprirea comunistă” în care să nu ai voie să gândeşti ci doar să execuţi nişte ordine,  „este mai dureros şi mai greu de suportat decît o zi fără bani în buzunar, dar cu cugetul liber!”

Şi un filmuleţ rezumat:

22 comentarii leave one →
  1. Alexandru permalink
    Septembrie 8, 2010 15:56

    Ma inclin cu respect.
    Aprind o luminare si ma inchin.
    Daca n-ajungeti la Sighet,mergeti la Aiud si dupa aia intrebati-va de ce ne-au murit prietenii pe strada in 1989?

  2. Septembrie 8, 2010 16:07

    „The greatest trick the devil ever pulled was to convince the world he didn’t exist ”

    -Kaiser Soze

  3. Septembrie 8, 2010 17:38

    Cutremurator totul. Ce e ciudat? Ca in unele tari, simpatizantii partidului comunist au avut de suferit chinuri similare. Nu pot sa nu ma intreb de ce toate astea, dar si cine va razbuna chinurile suferite pe nedrept. E cel putin tragic.

  4. Septembrie 8, 2010 18:17

    Bravo fata! Felicitari pentru postul asta!! Stii ce mi se pare mie inca mai ingrozitor decat ce s-a intamplat atunci? Ca toate sacrificiile , tot chinul ala supraomenesc, tot zbuciumul ala a fost in zadar. E suficient sa deschizi televizorul sau sa faci doi pasi pe strada si iti dai seama ca totul a fost in zadar!! Am fost la moartea lui Coposu, am plans ca dupa tata! Nu se vor mai naste asemenea oameni in tara noastra, sa moara pentru un crez. Nu, in niciun caz!

  5. Carmen Negoita permalink
    Septembrie 8, 2010 20:28

    Felicitări, Georgiana, pentru post! Excepţional prezentat. Cutremurătoare multe dintre fotografii prin mesajul pe care-l transmit. Vremuri grele pentru unii. Mi-aş fi dorit ca cei care au pierit in 1989 să n-o fi făcut-o degeaba. Mi-e silă uneori de lumea în care trăim, de sistemul ăsta care mai rău ne-a îndobitocit. Am dorit atunci libertate. O avem. Nu ştim însă ce să facem cu ea.

  6. Septembrie 8, 2010 21:32

    Un moment de reculegere pentru CEI CE NU MAI SUNT!

  7. Septembrie 8, 2010 21:59

    Chiar dacă pare anodin, nu pot să mă abțin a cita din alții: ”Poporul care nu învață din trecutul lui își merită prezentul”.

  8. mishulake permalink
    Septembrie 8, 2010 22:14

    Un moment de reculegere pentru CEI CE NU MAI SUNT!

  9. klausen1976 permalink
    Septembrie 8, 2010 23:14

    senzational post ! Felicitari, Georgiana !…
    ps. incredibil, cata asemanare intre cateva dintre poze si Auschwitz … Iar asta spune extrem de multe ! … si cate amintiri, legate de pozele cu diferite obiecte din perioada aia … coplesitor !

  10. Septembrie 9, 2010 0:36

    „silavaracald” a pus diagnostic, identificand si cauza….
    asa ca sa nu ne mai plangem ca mergem inapoi…

  11. Septembrie 9, 2010 1:03

    Dacă când te gândeşti că majoritatea torţionarilor au murit de bătrâneţe ( după revoluţie ) cu pensii mari îţi vine să scuipi pe patriarhul României ( securist şi el ) şi să-l întrebi :
    Chiar există justiţie divină băi _ulă ?

  12. Septembrie 9, 2010 10:28

    şi uite încă o ocazie în care simt că nu am nimic de comentat… unele subiecte nu au nevoie de comentarii, doar de introspecţie şi atenţie, ca acele lucruri să nu se mai poată întîmpla vreodată.

  13. Septembrie 9, 2010 15:00

    Foarte bine prezentat.
    Este o legatura direct proportionala intre lipsa de educatie si cruzimea manifestata de om. Cand ma refer la educatie, ma refer la cei 7 ani de acasa, nu la cei 4-8-12-16 ani de scoala, irelevanti din punctul asta de vedere.

    Unii au ridicat cruzimea la rang de arta, savurand fiecare clipa.
    Noi acum, stam pe margine si privim suferintele celor de atunci, incapabili sa ne dam seama, de fapt, de dimensiunea durerii lor si sperand, cei cu suficienta minte sub palarie, ca vom invata din istorie.

  14. Septembrie 10, 2010 0:10

    Pozele sunt mai mult decat graitoare,felicitari pentru ca le-ai scos la lumina.Desi eu cred ca e pleonasm,cum sa scoti ceva atat de intunecat la lumina?

  15. Septembrie 10, 2010 0:11

    La inchisoarea Doftana m-a facut pe mine pionier in anul Domnului 1988… Ce vremuri ma… inca mai am radio din ala de la Europa Libera🙂 Si chiar funcioneaza. Prinde numa Radio Erevan si Romania Actualitati😀

  16. Septembrie 10, 2010 12:27

    „Unde sunt cei care nu mai sunt?”

  17. Septembrie 10, 2010 14:11

    No zaiet pagadi!
    Pe timpul lor aveam cinema in oras, a mai rezistat 10 ani si s-a inchis.😦

  18. Septembrie 10, 2010 15:59

    No way. Foamea dicteaza. Peste putini ani, tot mai multi o sa spuna ca era mai bine inainte fara sa aiba habar de cam cum era. Nu stiu cui te adresezi dar, felicitari!

  19. Septembrie 10, 2010 18:25

    Mulţumesc tuturor pentru felictări şi de asemeni le urez bun venit la mine acasă Spiritului timpului si mnealuului! Vă mai aştept, cu drag!

  20. Septembrie 12, 2010 1:41

    Copiii de azi nu ştiu de Sighet. Nu ştiu de partizani şi de răscoalele ţăranilor cărora li se lua pământul. Cresc defetişti şi ruşinaţi că „aşa-i românul”. Bineînţeles că astfel sunt mai uşor de condus.

  21. Pataphyl permalink
    Septembrie 12, 2010 5:45

    Plecăciune Jorji pentru postare!

Trackbacks

  1. MUZEUL SATULUI DIN SIBIU (4) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: