Skip to content

A gătit doamna „ministru”!

Septembrie 9, 2010

”M-am născut sîmbăta în ultima zi de scorpion în Oradea unde-am şi crescut ( nu prea mult), m-am zbătut (destul de mult) şi mă străduiesc să trăiesc şi azi, ne mărturisește Angela.

Viaţa mea n-a fost plictisitoare deloc, ba dimpotrivă, aş fi preferat să fie uneori, dar pînă una-alta, datorită ei sunt femeia care am devenit. Să nu mă-nţelegeţi greşit, nu e vorba de lipsă de modestie, dar socotesc că mi-am lăsat amprenta şi ocazional chiar urma bocancului, pe unde-am păşit. Asta cu bocancul e o metaforă desigur, pentru că mică fiind, m-am căţărat pe tocuri pe la paişpe ani şi nu m-am mai dat jos nici azi.

Am fost un copil timid cu adulţii şi dictatorial cu cei de vîrsta mea, un fel de berbecul turmei, Dan Căpitan de Plai, Ecaterina Teodoroiu pe frontul din dreapta blocului.

Mai apoi am fost o adolescentă precoce, cu idei filozofice împărtăşite în general babelor mai răsărite şi mamelor prietenelor mele, care obişnuiau să-mi mărturisească secretele deocheatelor lor aventuri şi amantlîcuri. Nu înţeleg nici azi cum de s-au lăsat păcălite de expresia mea de maturitate, cînd pe dinăuntru roşeam la fiecare confesiune.

Am început să scriu prin clasa a 4-a, poezii, desigur… D-alea cu floricele, fluturaşi şi norişori … Asta pînă m-au pus să compun poezii patriotice pentru Cîntarea Romaniei. Aşa s-a terminat epoca floricelelor şi-a început cea a secerelor, ciocanelor de partid, a multiubitilor şi stimaţilor. Sătulă pînă-n gît, m-am lăsat brusc de poezie, hotărîtă să m-apuc de băieţi… ăăăă… ăsta… de proză, dar m-am rezumat la compunerile obligatorii pentru orele de romînă, compuneri ce erau citite întotdeauna în faţa clasei, care rîdea ca vaca la staul. Talentul meu era recunoscut şi cam atît. Dat fiind faptul că eram în conflict deschis cu profa de romînă care a înţeles că treaba ei e să-mi înfrîngă şi să-mi zdrobească personalitatea, în loc să mă încurajeze, m-am lăsat şi de proză.

Totuşi, mi-a rămas ideea că talentul nu trece, dar mi-am amintit asta, doar in 2008 cînd mi-am publicat cartea de debut “Angela”, la Editura Eminescu. Probabil că debut şi-atît va rămîne, dar cum sunt oricum, doar previzibilă nu, s-ar putea să mai public. Nu ştiu ce şi nu ştiu cînd, dar voinţa există”.

Astăzi la Cantina Socială a gătit buna mea prietenă: Angela! Nu vă zic ce şi cum! Vă aştept acolo!🙂

5 comentarii leave one →
  1. cristiangheorghe permalink
    Septembrie 9, 2010 14:59

    pfuuu.. o zi plină la Cantină, soro! Simt că pleznesc! Dar tot mai halesc un castron… două?

  2. Septembrie 9, 2010 16:32

    cam frumoasa doamna ministru!
    asta este offtopic????

  3. georgiana permalink*
    Septembrie 9, 2010 17:00

    Virtuale, neeee! e fix on topic şi e şi cât se poate de adevărat!😀

  4. Septembrie 9, 2010 20:50

    VirtualKid,subscriu. Frumusica foc, Angela! Si desteapta si talentata si gospodina. Cam rar in ziua de azi!

Trackbacks

  1. MUZEUL SATULUI DIN SIBIU (5) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: