Skip to content

Cum s-a făcut de-am ajuns iar în Bad Dürrnberg

Decembrie 21, 2010

Se făcea că era o zi frumoasă de iarnă – din punct de vedere meteo nu altcumva. Seara dinaintea acestei zile, n-a fost una prea fericită pentru mine şi-am să vă spun şi de ce. M-a apucat bucătăritul, că na! cineva tre s-o facă şi pe asta… Al naibii aragaz, am dat o groază de bani pe el şi nu ştie să facă nimic! Aşadar, am adunat toate legumele şi cele două pulpe de pui din dotarea frigiderului, le-am aruncat într-o tavă şi mai apoi în cuptor. După vreo juma de oră îmi zic c-ar fi momentul să iau pulsul combinaţiei mele fatale, deschid uşa cuptorului, apuc tava cu repeziciune, dau s-o scot din cuptor, numai că-n momentul ăla din motiv de prea plin, curge ceva zeamă şi-n secunda doi iese o flacară aşa mare că orice foc de tabară ar fi picat de invidie! Marele meu noroc a fost c-am retras rapid capul iar din toată povestea m-am ales cu un breton pârlit. Pârlit rău de tot.🙂 Nu m-am crizat deloc, slava Domnului că-s destul de stabilă psihic, aşa încât m-am consolat rapid cu gândul că părul creşte (mai nasol cu neuronul – despre care ştim cu toţii că-i singura celulă care odată pierdută, pierdută rămâne). În fine, cu părul ars şi încă răcită (a doua oară în două luni) dar  mulţumită că preparatul gastronomic a fost comestibil, am purces spre un somn care avea să se termine cu un telefon care mă anunţa că-n două ore e de musai să fiu la aeroport de unde urma să iau avionul spre mirobolanta Austrie.
Cu capul plin de muci şi c-o coafură trendy flendy m-am trezit în Salzburg. Pentru mine personal, plecarea asta a fost un record – n-aş fi crezut că-s în stare să-mi fac bagajul în nici jumătate de oră! Ajunsă seara târziu la destinaţie, m-am cazat, mi-am tras sufletul şi-am savurat şi-o bere Kaizer, cum altfel?😀 Înainte de culcare, am pus mâna pe forfecuţa cu care în mod normal îmi tai cuticulele şi mi-am executat una bucată breton plastic, adică ceva aşa, fără cap şi fără coadă, nedefinit. Am adormit aproape instantaneu şi m-am trezit cu un soare care-mi mângâia pleoapele şi care mai-mai că-mi şoptea: bună dimineaţa! (e? aia cu „mângâiatul pleoapelor” a fost poetică tare, nu?).  Soarele ăsta de care tocmai v-am zis, s-a arătat doar în prima zi… Au urmat 9 zile de ninsoare şi viscol de-am zis că măcar 5 ani de-acum încolo nu mai vreau să aud de zăpadă!😀 Şi nici s-o văd!
În drumul meu spre job (că nu m-am dus la distracţie), am făcut şi ceva fotografii. Sper să nu vă transmit şi vouă aceeaşi stare de „iecs! prea multă zăpadă”. Oricum, în pozele de urmează să le vedeţi, mă repet, a fost soare şi frumos, iar zăpada nu era în cantităţi industriale. După prima zi a urmat potopul…

Căsuţa unde m-am cazat:

Şi hai şi-o fotografie cu Je că aşa v-am învăţat.

Fac menţiunea că mi-e foarte greu să sortez fotografiile, deoarece am foarte multe şi toate ar merita postate aici,  dar nu vreau să dau în ridicol şi nici să vă obosesc cu aceleaşi fotografii doar că făcute din alte unghiuri.

41 comentarii leave one →
  1. Decembrie 21, 2010 16:55

    wow, dar stiu ca ai plecat pe fuga!

  2. Decembrie 21, 2010 16:59

    E ! uite d-aia nu-mi place sa fac ceva la cuptoru’ aragazului, ca e pericol mare. Unui coleg i-a zburat geamu’ bucatariei pe trotuar si si-a zugravit cu negru peretii, mai traieste pen’ca avut noroc, a fost trantit in cur pe dusumea.
    Poza penultima , luata la zoomalit, e foarte misto !

    • Decembrie 21, 2010 17:06

      Mishulake, viata mi-a dovedit nu o dată, ca sunt o norocoasă. Adevărul este că mi-a sărit puţin inima când am văzut flăcăroiul ăla care-a cuprins jumătate de bucătărie…. Am mai păţit o fază similară, doar că atunci a luat foc perdeaua… ehhh! De la ceva tre să mi se tragă… După cum vezi, sunt perseverentă!😀
      Ultima poză zumată, nu-ţi place?😦

      • Decembrie 21, 2010 19:51

        Dap’cum sa nu! Am remarcat gratiozitatea dej’tului mic al mainii stangi, esti stangace ! Deci.

  3. Decembrie 21, 2010 19:21

    Ma, te invidiez, ca ai avut ocazia sa-ti scalzi ochii in minunatiile astea de locuri🙂 Sarbatori faine de tot, Giana! Un Craciun minunat!

  4. Decembrie 21, 2010 19:34

    mi-nu-nat! cum ce? bretonul, jorji, bretonul!
    veeezi ce păţeşti când te crezi sanda marin şi radu anton roman la grămadă? cuptioru de aragaz e acea încăpere inutilă şi cum singură ai constatat periculoasă.
    despre austria nu spun nimic, sunt fleoşcăită pur şi simplu.
    te pup… mă duc că am prăjituri în cuptor!😉

  5. kekee permalink
    Decembrie 21, 2010 19:46

    Haidi bre, că nici nu ţi-ai belit bretonul tare.
    Io mă gândeam că de când cu flacăra ,ai o frunte până la ceafă.
    Eşti nealcoşă .
    De celelalte poze ce să zic, case la munte, normal.

  6. Decembrie 21, 2010 19:50

    Numai in filmele cu spioni am mai vazut asa plecari: primit telefon, facut bagaj, aeroport si decolat. Totul la viteza maxima. Bravo!
    Poate daca ai fi vrut un asa breton, la coafor te-ar fi costat ceva banuti. Asa macar ai descoperit ca ai si veleitati de coafeza, ti-ai schimbat look-ul si ti-au ramas si banii! In tot raul este si un bine, se adevereste inca odata.
    Imi plac pozele pentru ca le vad stand la caldura. Daca ar fi dupa mine, mi-ar ajunge ca cele trei zile de Craciun sa fie cu zapada si ger, in rest iarna sa fie cu 15 grade minim.

  7. Roxana permalink
    Decembrie 21, 2010 19:52

    Superbe poze😀

  8. Decembrie 21, 2010 20:37

    Eu zic că ți-a priit. O ieșire la zăpadă (fie ea și în delegație), în lumea (mai) civilizată, în decorul acela de vis, curată boierie! Două amice merg de Crăciun în Austria, stomatologa mea de asemenea,…se pare că vacanța e mai frumoasă (clar) și mai ieftină (?) acolo! Mai că-mi vine să consult pliantele, că e vb de schi, nu de Viena! Mă bucur că ai avut parte de asemenea peisaje de basm!🙂

  9. Carmen Negoita permalink
    Decembrie 21, 2010 20:48

    Şi eu care am crezut că te-ai dus la distracţie.😀 Adevărul e că într-un asemenea peisaj nici nu puteai să te gândeşti la muncă. Până şi neuronii protestau să-şi ia concediu.🙂

    • Decembrie 21, 2010 20:54

      Carmen, pai de aia am avut nevoie de zilele alea doua de relaş… Bine, îţi dai seama, când s-a putut, am făcut tot posibilul să mă simt bine! Cum am spus şi mai sus, mi-ar fi plăcut să nu fiu singură, dar na! mă duc la vară ş-atunci o să-mi scot pârleala😉

  10. Decembrie 21, 2010 20:52

    Mishulake, da! sunt stangace! ce spirit de observatie ai…
    Teo, multumesc, dragul meu, asemenea si tie si celor dragi tie! Te pup!
    Pisi, esti tu o dulce de fata si stii sa faci omul sa se simta bine, bine🙂 Iti multumesc. Spor la prajiturit! si grija la cuptor!😀
    Arici, fratele meu, normal ca’s nealcosa ca doar suntem neamuri!😉 Noua, pentru ca suntem frumosi, ne sta bine si cu un rahat pe cap!😀
    Cafeauamea, uite ca la aspectul financiar ar problemei nu m’am gandit! Sa stii ca’mi lua vreo 5o lei pentru bretonu’ ista stilizat! ha! ha! Sincera sa fiu, eu sunt o iubitoare de vara, deci da, Craciunul mi’ar fi suficient si mie😀
    Roxana, multumesc fata scumpa si te pup dulce!
    Mirela, frumos peisaj, asa’i, insa e nasol ca m’am bucurat de el de una singura… Ce sa zic, am in plan sa merg la vara acolo, in vacanta. Cazarea la o pensiune e 20 de euro pe noapte, iar conditiile in comparatie cu cele de la noi sunt HIGH. Se poate si merge la ski, am vazut o groaza de lume si am impresia ca nici acolo nu’i foarte scump… Cu telescaunul ca sa urci pana sus e ceva in jur de 5 euro. Atat stiu. Oricum, merita toti banutii.

  11. Laura permalink
    Decembrie 21, 2010 21:28

    Zapada… brrr, cum arunc un ochi afara cum numa’ alb vad😦
    Nu te-ai dus si tu in concediu pe o insula la soare, mare, nisip, cald… hmmm… pasarea malai viseaza…

    • Decembrie 21, 2010 22:01

      Uof , Laurica! da’ n’am fost in concediu si nici n’am ales eu destinatia…. Cand o s’o aleg eu, o s’aleg Germanica!😉

  12. Traian permalink
    Decembrie 21, 2010 22:15

    norocul tau ca nu ti-ai ars sprancenele, nu stiu daca te mai scoteai cu forfecuta . Pozele in nota obisnuita…

    • Decembrie 21, 2010 22:19

      Traian, iote la asta nu m’am gandit, dar drept e ca nici n’am sprancene a la Mircea Albulescu! hi hi hi😆

  13. Decembrie 22, 2010 0:17

    Trei lucruri mi-au fost mie dragi pe lumea asta. Munca, gerul si porcul cu dulceata. D-asta cred c-am imigrat in tara asta, unde le gasesti pe toate din belsug😆

  14. Decembrie 22, 2010 0:42

    In Canada, desi mi se pare ca esti agresiv de indiscreta😆

    • Decembrie 22, 2010 0:45

      Brava de o mie de ori! Tine’mi pumnii! am jucat la loteria vizelor pt USA…🙂 As pleca si maine… cu tot riscul! Stiu ca nu’i usor dar ma simt in stare s-o iau de la capat!

  15. Decembrie 22, 2010 0:45

    Din pacate trebuie sa fug, am appointment cu o chinezoaica, ca sa ma tunda-n cap😆
    Te citesc cind ma ritornerez😉
    pup u

  16. Decembrie 22, 2010 0:46

    Iti tin ce vrei tu, dar cind voi reveni😉

  17. Decembrie 22, 2010 1:59

    Am revenit. Oops! Tu dormi, iar eu sunt zburatorul😉 Mi-ai citit poezia? Nu? Stai c-o caut si ma-ntorc sa ti-o recit😉

  18. Decembrie 22, 2010 2:04

    Cind te trezesti, sa-mi spui ce-ai visat, dar sa fii sincera😀

    Zburatorul

    M-adun

    din nou intr-un cuvint,

    ca tu citind s-adormi si vezi,

    c-apoi,

    ma voi schimba-ntr-un gind,

    ca-n visu-ti,vis sa ma visezi.

    Si-ncet,

    in boare m-oi preface,

    suflindu-ma pe trupu-ti gol,

    incins

    de visul meu ce tace

    si-nfiorat de-al meu fior.

    Si-n zori,

    cu buze umezite

    de sarutarile-mi tirzii,

    sa-ngini,

    gemind usor, “iubite,

    deseara cind adorm, sa-mi vii!”

    • Decembrie 22, 2010 12:52

      Papa, foarte frumoasa poezie. De unde am tras concluzia ca esti un sensibilos🙂 Chiar mi’a placut, sa stii. Si mi’a placut si cum ai recitat-o, ai veleitati de actor!😀
      De visat, ‘oi fi visat dar rar mi se intampla sa’mi aduc aminte … cu atat mai mult cu cat am fost trezita brusc de niste batai in usa – era un tigan care vindea asternuturi de pat!! A batut in asa hal la usa incat am crezut ca arde pe undeva! Mda…
      Toate bune si’o zi cu soare’ti doresc!

  19. Decembrie 22, 2010 10:06

    da’ ce ai muncit bre acolo o saptamana de ti-au trecuit doua zile sa te odihnesti???

    • Decembrie 22, 2010 12:53

      Alica, de muncit am muncit 10 zile si nu pot sa zic aici ce si cum. Nu zic pe blog chiar tot ce fac…
      Te pupic si pe tine si pe aia mica si dragalasa!! :*

  20. Decembrie 22, 2010 13:01

    super faine pozele si bretonul arata perfect. ne pacalesti?😆

  21. Decembrie 22, 2010 15:53

    Vindea asternuturi de pat? Hmmm, ăsta-i un semn! Cred ca poezia a avut efectul scontat😀
    Merci pentru aprecieri, ma bucur ca ti-a placut!

    • Decembrie 22, 2010 17:35

      papa, da, e un semn ca tre’ sa’l pun la spalat pe asta in care dorm acum!😀😆

      • Decembrie 22, 2010 17:47

        Pentru alte versificatii personale, poti intra la „lirica papala”. Unele te vor amuza, altele te vor intriga, dar sunt convins ca overall te vor distra😉

  22. Decembrie 22, 2010 18:13

    papa, uite acu vin! Fereeeeeeeeeea !!

Trackbacks

  1. PAveste fără sfârşit – Medieval Story « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
  2. Radu Beligan « Gradina visata
  3. Dexign vă urează Sărbători fericite! « Mirela Pete. Blog
  4. BRAŞOV – PRIMA ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ (6) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
  5. BRAŞOV – PRIMA ŞCOALĂ ROMÂNEASCĂ (7) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: