Skip to content

Despre austrieci şi venirea Crăciunului

Decembrie 22, 2010

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie chiar îmi plac sărbătorile de iarnă! Îmi place Crăciunul în mod special. După Revelion nu mă dau în vânt şi întotdeauna am considerat că-i o zi ca oricare alta. Recunosc si mă căiesc că nu sunt în stare să postesc nici măcar o zi (Doamne iartă-mă!), nu merg la biserică decât foarte rar şi ştiu că nu-i suficient, dar o chestie sigur fac: încerc să fiu mai bună – şi asta nu numai în postul Crăciunului ci în tot timpul anului. Nu ştiu în ce măsură îmi reuşeşte şi drept este că nici nu fac eforturi în sensul ăsta (deci aţi înţeles: sunt o bunătate de fată :D).
În fine, asta a fost aşa ca o introducere, de fapt altundeva vroiam s-ajung şi anume la cum percep şi cum se manifestă austriecii în preajma Crăciunului.
Se zice că  noi, ăstia cu suflet latin suntem calzi şi ospitalieri şi ca noi nu mai există! Ei bine, am să contrazic această zicere. Austriecii sunt nişte oameni frumoşi, buni şi de-o amabilitate care la un moment dat, nouă, românilor, ne poate părea uşor exagerată. Dar nu este. Te primesc în casa lor, te ospătează şi-ţi oferă un pat cald fără vreun scop material sau de altă natură. Intră în vorbă cu tine şi-ţi zâmbesc în orice împrejurare, sunt cinstiţi din cale afară şi cel mai important: acolo la ei în ţară nu există hoţi. De asemenea, te poţi plimba liniştit la orice oră din zi şi din noapte fără să stai cu emoţii c-ar putea cineva  să-ţi dea în cap! Cine-a fost pe acolo măcar o dată în viaţă, poate confirma.
Dar hai că iar m-am luat cu vorba şi-am deviat niţel de la subiect. În mare aşa, austriecii sărbătoresc naşterea lui Hristos toată luna decembrie. În fiecare zi de joi a lunii decembrie se merge cu colindatul. Copiii o fac la orele amiezei iar cei mai în vârstă, seara. Da, aţi auzit bine: adulţii comunităţii merg seara din casă în casă şi cântă. Spre marea mea bucurie am prins şi eu acolo o zi de joi şi cum era şi firesc, am făcut şi un filmuleţ scurt:

Proprietara pensiunii la care-am stat, e-o doamnă (şi la proporiu şi la figurat) de vreo 65 de ani şi pe lângă toate calităţile pe care le are, este şi-o maestră în ale prăjituritului. O dată la 3 zile făcea nişe fursecuri, de diferite forme şi dimensiuni, pe care le servea colindătorilor şi mie! hi! hi! Dimineaţa mă trezeam în miros de prăjiturele, în timp ce lemnele mocneau în sobă iar ei îşi savurau cafeaua (ei – adică drăgălaşa doamnă şi soţul dânsei). In concluzie o atmosferă aşa de caldă încât zău dacă-mi mai venea să ies din casă!🙂
Mai jos o fotografie cu fursecurile de care v-am povestit (mai erau vreo două modele dar le-am ingurgitat până să-mi vină ideea unei fotografii)😀

Şi s-a făcut duminică şi uite aşa m-a luat un imbold şi-am plecat la biserică. Până atunci n-am fost niciodată martoră a unei slujbe catolice.
Poate ceea ce voi spune va fi considerat păcat, dar mă risc. Mi-a plăcut mai mult slujba lor, a catolicilor decât cea a ortodocşilor. Din mai multe motive: durează doar o oră, în timpul slujbei lumea stă pe băncuţe, frumos, cântările bisericeşti sunt mai optimiste (coruri formate din copii acompaniaţi de chitară), biserica este absolut plină – deci toţi membrii comunităţii, fără excepţie sunt prezenţi la slujbă – , locurile de stat în genunchi constau în nişte pernuţe moi ataşate la o stinghie, stinghie amplasată în spatele fiecărei băncuţe şi ce m-a impresionat maxim a fost că la sfârşitul slujbei, preotul aşteaptă enoriaşii (care stau în şir indian la rând), dă mâna cu fiecare în parte, îi întreabă de sănătate şi le mulţumeşte pentru participare. Foarte frumos. Nota 10.
Şi cum era şi firesc am făcut şi aici un scurt filmuleţ:

Şi ca să vă plictisesc până la capăt, vă mai supun atenţiei şi câteva fotografii făcute prin geamul din holul bisericii (v-am zis că înauntru era arhiplin şi deci n-am mai prins şi eu loc… dar n-a fost bai, noi ortodocşii suntem obişnuiţi cu statul în picioare)😀

Cum şi unde stau ei în genunchi:

Preotul salutându-şi enoriaşii:

După slujbă lumea socializează în faţa bisericii, mânâncă un crenvurşt fiert aburind, bea un vin fiert, toate astea pe fundal de colinde trompeţite:

Panoramă văzută din spatele bisericii. Cele două stânci surori reprezintă în accepţia lor: Austria şi Germania.

Orăşelul cel mai apropiat care se poate vedea în fotografie este Hallein iar cel din planul foarte îndepărtat este Salzburg-ul

Stâncile surori:

Dragii mei, acum nu ştiu în ce măsură o să aveţi voi răbdarea sau timpul necesar s-aruncaţi un ochi peste fotografiile şi filmuleţele pe care le-am postat, dar mie mi-au făcut tare bine la psihic şi mi-am zis că n-ar fi rău să vă împărtăşesc şi vouă măcar puţin din toate astea.

57 comentarii leave one →
  1. Decembrie 22, 2010 16:24

    intr-adevar, astfel de sentimente si senzatii m-au incercat si pe mine cind am fost in Austria de Sarbatori. Nu stiu prea bine cum o fi Austria citadina, insa Austria rurala este exact asa cum ai descris-o.

  2. Decembrie 22, 2010 16:35

    pai acu ce sa zic…foarte frumos
    doar ca asa se petrec lucrurile si in comunitatile catolice de la noi din tara, mai ales la cele din ardeal. am fost pe acolo si cam stiu despre ce vorbesc. doar ca locurile de la noi nu sunt asa „cristaline” ca la austrieci care sutn vestiti in toata lumea pentru calmul, rigoarea si mai ales curatenia de care au dat si dau in continuare dovada.

  3. Decembrie 22, 2010 16:42

    Iti inchipui tu ce nenorociti am fost in vietile anterioare de ne-am nascut taman aici? ca daca eram si noi cumsecade, poate nimeream o Germanie, Austrie, Franta, ceva. Asa ce Geo, faci bine ca esti fata buna, poate in the next life ne-om vedea si noi mai prin vestul Europei, surioara! Ca si eu mi-s fata buna, sa stii tu!

  4. Decembrie 22, 2010 16:44

    ioooi, jorji! like it, like, it, like it.
    da, austriecii sunt un popor rece, nu prea cumsecade, extrem de supuşi regulilor lor, dar în casa lor de eşti oaspete, este minunat.
    pe lista de anul viitor mi-am pus neapărat o vizită de crăciun la prietenii noştri din salzburg.
    nu am fost niciodată de crăciun acolo.
    hmmmmm…..
    ce jale pe mine…🙂

  5. Decembrie 22, 2010 16:57

    Cool, frumos tare! eu am rămas impresionată!
    Alice, right! Curăţenie ca-n farmacie peste tot! Nici în o mie de ani n-o să ajungem la nivelul lor! Din toate punctele de vedere. Păcat.
    Alexandra, până la next life eu vreau să cred că ne-om întâlni în viaţa asta odată si-odată!!
    Pisi, nuuuu! tocmai asta am vrut sa subliniez, că din contră! deşi e popor germanic sunt foarte calzi, nu-s reci deloc! Îţi zâmbesc şi sunt foarte săritori. Mai răi şi chitroşi suntem noi românii! E deajuns să calci un mârlan în tramvai pe bombeu că-ţi sare la beregată. Aşa ceva n-ai să vezi acolo. Mergeţi de musai la prietenii voştri şi noi avem de gând să merem în luna iulie acolo. Poate ne-om întâlni pe acolo… ce bine-ar fi, nu? Ia spune, cum stai cu prăjiturelele? Bune? Bune?😛

    • Decembrie 22, 2010 23:36

      gata prăjiturelele jorji, acuşi efectuez felicitări virtuale şi new post… o să vezi.😉 ce ai văzut deja!

  6. Decembrie 22, 2010 18:03

    Musai tre sa faci ‘on contract de colaborare cu ministreasa turismului ostreicheza ca schone le mai zici si ni le arati !
    Cat dinspre partea obiceiurilor civilizatiei nascute sub catolicism vs. civilizatia nascuta sub ortodoxism n-am ce zice , se vede cu ochiu’ liber. Vaz si io aici in It , la capu’ strazii, la catedrala, pe strada si pa peste tot.

    • Decembrie 22, 2010 18:19

      Mishulake, ehh, omul de marketing din mine vorbeste, nu eu!😛 Şi-încă n-am eu timpul material … Sunt multe de zis. Îmi place tare mult să cunosc oameni, obiceiuri, să le simt pulsul. Mă bucur că-ţi place ce fac şi te pup pentru asta.
      Şi da, sunt diferenţe mari între catolici şi ortodocşi. Bănuiesc c-ai mers pe acolo, prin Italia, la slujbele lor, nu?

  7. Decembrie 22, 2010 18:37

    Crezi? Eu mi-am luat gandul.

  8. Decembrie 22, 2010 18:57

    Eu la biserica merg in mod regulat, dar numai cind sunt in excursii😀 In acceptiunea mea, bisericile sunt obiective turistice si nimic mai mult😉
    Viena m-a fermecat. Nu cit ar fi reusit o femeie sexoasa, dar pe aproape.😆 Iar Schoenbrunn-ul e superb si nu miroase a pipi, ca Versailles-ul. Bleah! La „tara” am ajuns, dar doar pentru citeva ore, nimic mai mult. Cred ca am si eu pe undeva ceva scris referitor la Viena si la Klimt-ul ei.
    Misto postul!

  9. Traian permalink
    Decembrie 22, 2010 19:58

    Am si eu o curiozitate: ai prestat ceva colinde pt.turta dulce capatata ?

  10. coralie permalink
    Decembrie 22, 2010 20:06

    ce spui tu in postarea ta, e ce am invatat noi de la austrieci si inca se vede bine aici, in transilvania. ufff! de-ar mai fi stat…

  11. Zana Eficientei permalink
    Decembrie 22, 2010 20:51

    eu, ca Bula surdo-mutu’, voi interpreta zilnic colindul ‘M-am nascut in Romania’ . ce ziceti, punem de-un cor?🙂

  12. Decembrie 22, 2010 20:54

    Alexa, aşa repede?? hmm…Ştii prea bine de ce n-am putut s-o fac până acum…:(

    Papa, e misto pe naiba! tocmai am mărturisit că nu pot posti nici măcar o zi!😀

    Traiane, vaaaai! Ai jignit prăjiturelele alea făcându-le turtă dulce!😀 N-am prestat nimic pentru ele, mie-mi face lumea cadouri doar pentru că-s simpatică.😆

    Coralie, aşa este! Tare mult mi-a plăcut şi în Ardeal!! Mult de tot. Promit c-o să revin. Te pupez.
    Zâno, m-a buşit râsul şi tocmai aveam în gură ceva suc!😀 acum e pe aici, peste tot :))))

  13. Decembrie 22, 2010 21:06

    Da’ de-acum incolo?

  14. Decembrie 22, 2010 21:12

    Haide ma, ca or veni si pe la noi vremuri mai bune!Am eu asa o presimtire.

    • Decembrie 22, 2010 21:14

      Şi eu! Deja îmi fac planuri măreţe, să ştii. C-aşa am văzut eu in „the secret”😉

  15. Decembrie 22, 2010 21:20

    Haha! Eu ma bazez ca am intrat in anul iepurelui ( pisica) si eu sunt ” iepure”!

  16. Decembrie 22, 2010 21:21

    Si cica e si un an bun pentru toata lumea, pasnic, bland, casnic, asa! Si daca zice chinezu ala batran, asa o fi!

  17. Decembrie 22, 2010 21:28

    TOT IEPURAS!!!!! Hai sa fie cu noroc!

  18. Decembrie 22, 2010 21:30

    Vezi ma, de-aia avem noi afinitati , suntem iepuroizi!

    • Decembrie 22, 2010 21:34

      Hehheee! Ce mistooooo! E anul nostru adica?? Uraaaaaaaaa! Fac si eu ca’n bancul ala cu melcii: „hai baieti, mai avem un pic”😀
      Deci da, iote si egzplicatia! suntem in aceeasi zodie!! nici nu ma mai mir, ca multe coincidente am mai gasit…🙂

  19. Decembrie 23, 2010 1:07

    Nici eu nu ma dau deloc in vant dupa Revelion, e un moment ales aleatoriu, e o noapte ca orisicare alta, fara niciun fel de conotatii spirituale, marcheaza doar trecerea de la o unitate de timp la alta, chipurile egala, ceea ce e fals…
    In schimb ador Craciunul, si nu o sa mai spun de ce, sunt mult prea multe de zis si e tarziu. Craciun fericit, Giana!🙂

    • Decembrie 23, 2010 1:12

      Să dea Dumnezeu! Toate cele bune şi frumoase să se adune şi la tine! Să ai un Crăciun aşa cum ţi-l doreşti! Îl meriţi din plin!

  20. Decembrie 23, 2010 1:31

    Suntem convinşi că în oricare parte ne-am afla, în orice zonă, Crăciunul are magia lui. Nimeni nu poate rămâne indiferent. Îţi dorim zile frumoase, Georgiana, Crăciun fericit şi numai bine, alături de cei dragi! Distracţie la greu să fie! Şi te rugăm să le transmiţi şi austriecilor urările noastre!

    Cristi şi Geanina

    • Decembrie 23, 2010 1:37

      Multumesc din suflet, indrăgostiţilor!! S-aveţi şi voi un Crăciun de basm, plin de frumos!!
      Distracţie o să fie, îţi garantez! la cât vin şi palincă am în casă, nici vorbă că va fi altfel😀
      Le transmit şi austriecilor toate cele bune dar doar telefonic pentru c-am ajuns acasă unde-i totuşi cel mai bine🙂

  21. Decembrie 23, 2010 1:35

    Minunate aceste oboceiuri ale austriecilor.. şi noi le avem pe ale noastre la fel de frumoase. Îţi dau dreptate însă în ce priveşte liturghia catolică faţă de cea ortodoxă… şi nu neapart liturghia cât sentimentul pe care îl simţi într-o biserică catolică. Eu sunt greco-catolic, dar am fost o viaţa la biserică ortodoxă. Am cântat în cor şi nu sunt revoltat împotriva ortodoxie, Doamne fereşte. Însă ce vreau să subliniez este că ortodoxismul nu s-a adaptat vremurilor. Picturile din biserici sunt spectaculoase, nu spun nu, dar apăsătoare… lumina nu pătrunde şi biserica tinde să devină o peşteră… în plus habotnicismul exagerat la „credincioşilor” fac ca tot ritualul să fie neplăcut….

  22. Decembrie 23, 2010 3:23

    Don’soara, acum vazui clip-ul cu colinda. Superb! M-asteptam la ceva pustime doritoare de dulciuri, dar vad ca-s oameni in toata firea care tin la traditii si obiceiuri, asa cum ar fi normal. Bravo lor! In Romania, doar daca e pe bani, altfel nu s-ar misca unul sa faca asa ceva.

    • Decembrie 23, 2010 12:40

      Papa, da mai, uite asa mergeau cu colinda din casa in casa si crede’ma, toate astea pe un viscol si un ger de sa nu scoti un caine din casa… Traditionalisti pana’n maduva oaselor. Sunt de admirat!

  23. Decembrie 23, 2010 10:51

    Georgiana,mi-a placut foarte mult ce ai spus aici,cum ai spus si ce ai aratat.
    As face o mica precizare:marea majoritate a celor care vorbesc de raceala germanilor se refera la germanii din Germania.Austriecii sint alta foaita de germani.Ei sint si cei care au populat multe zone din Ardeal si Banat.Putini au fost cei care au emigrat in Austria,exceptindu-i pe sasii repatriati dupa secole,marea majoritate s-au dus in Germania.
    In ce priveste religia,daca nu prea stii cum e la noi-ca nu frecventezi-n-are sens sa faci comparatii.E frumos acolo,e frumos si la ortodocsi.
    Si la noi,in comunitatile mici este altfel abordata orice sarbatoare religioasa.
    Iti dau un exemplu de comunitate mixta:La Capusu Mic (si nu numai) jumatate sint maghiari,jumatate sint romani.Fiecare respecta sarbatoarea religioasa a celorlalti si coexista in mod armonios.Iar in zonele montane oriunde in lume (exceptind poate statiunile)oamenii sint altfel,mai oameni.
    Mi-a placut ca ai subliniat,ca acea comunitate frumoasa te-a atras in mijlocul sufletului ei (biserica),tu nefiind bisericoasa.
    Sarbatori fericite!

    • Decembrie 23, 2010 12:36

      Alex, am avut o vreme cand am fost nelipsita la slujbele de duminica, deci stiu foarte bine fiecare pas si moment al unei slujbe religioase. Incercam sa spun doar ca ei au o nota mai optimista, sunt mai uniti si mai putin rai. Chiar si statul ala in picioare timp de 4, 5 ore cat dureaza slujba la noi, este obositor. De statul in genunchi pe mozaicul rece nici nu mai spun. Si nu ma gandesc musai la mine, ca eu’s inca tanara, ma gandesc la oamenii aia batrani… In fine, asta nu inseamna ca’mi schimb religia ci sunt doar niste constatari. La noi se merge mai mult pe ideea de sacrificiu, chiar si postul este unul mult mai dur decat cel al catolicilor. Una peste alta suntem crestini cu totii🙂
      Sarbatori fericite sa ai si tu si cei dragi si apropiati sufletului tau!!

  24. Decembrie 23, 2010 13:30

    Primiți cu colindul?
    Devreme, ce-i drept, dar nu vreau să mă încurc între „Spam”-uri.
    Dacă mă primiți, am venit să vă urez multă sănătate. Să aveți tot ce vă doriți și să vă bucurați de sărbători! O să încerc să îl conving pe Moșu’ că ați fost cuminți, măcar să trimită niște zăpadă, să ningă liniștit.
    Ei, acum că mi-am zis colinda, mai am de urat, așa că vă las să vă bucurați de brăduț, de prieteni, de familie!
    Sărbători fericite!
    Ada

    • Decembrie 23, 2010 17:14

      Ada, multumesc din inima pentru toate urarile frumoase şi-ţi doresc şi eu, la rându-mi, un Crăciun frumos atât ţie cât şi celor apropaţi ţie!! Te foarte pupic!!!

  25. Decembrie 23, 2010 17:30

    mi-a plăcut sinceritate… „Mă risc acum.” Mulţi n-ar avea curajul de-a-şi spune punctul de vedere. Şi pentru că n-ai tăcut, ai găsit mulţi oameni care cred ca tine. Eu nu-s catolică, dar de câte ori am fost în Spania am mers seară de seară la slujbă – pentru că era o atmosferă atât de plăcută, de liniştitoare, lumea dădea mâna cu tine şi te ocrotea parcă.
    Distracţie plăcută şi un an bun.

  26. Carmen Negoita permalink
    Decembrie 23, 2010 18:22

    Mi-a plăcut filmeleţul cu austriecii veniţi la colindat. La noi dacă apare un adult la uşă să ne colinde, mai şi strigăm la el „du-te domnule şi munceşte”.😆

  27. Decembrie 23, 2010 19:22

    eumiealmeu, tu intotdeauna mi’ai apreciat sinceritate🙂 (tin minte faza cu stersul pozelor de pe blog).
    Te pup si’ti doresc si eu toate cele bune si frumoase! Craciun fericit!

    Carmen, da mai, asa-i😆 :)))))😀

  28. Decembrie 23, 2010 19:36

    Măi, treaba asta cu magia Crăciunului e o găselniţă bisericească, nu are treabă cu credinţa din sufletul nostru decât în măsura în care-i permitem noi. Iiisus s-a născut în vară conform ultimilor cercetări. Dar na, sărbătorile păgâne de pe tot cuprinsul Europei trebuiau să fie asimilite şi eufemizate cumva. Că de abolit, a încercat Măria Sa Constantin să le abolească, da’ nu prea i-a mers. Ca să nu mai vorbim că e o sărbătoare exclusiv creştinească, pe când Revelionul e ceva universal. Bine, nici revelionul nu are puritatea unei sărbători spirituale, deşi putem să-l considerăm (cumva forţat) trecerea de la un ciclu al vieţii la altul (şi dacă nici ciclulurile naturale nu au încărcătură spirituală încă din cele mai vechi timpuri, muuuult antecedente creştinismului şi a oricărei alte religii milenare existente, atunci misticismul civilizaţiei omeneşti s-ar fi oprit la descoperirea focului). Şi chestiunea asta e interpretabilă, pentru că, de-a lungul timpului, momentul schimbărilor ciclice naturale a fost şi el mutat prin calendar pe motive astronomice când pe la solstiţii, când pe la echinocţii. Cred că e mai mult chestiune de interpretare individuală, dictată cumva şi de trendul societăţii: nu ne place ideea că îmbătrânim şi nici nu o mai acceptăm cu uşurinţa cu care o făceau strămoşii noştri. Ori revelionul, ca şi zilele de naştere, cam asta marchează: a mai trecut un an, suntem mai aproape de senectute… Hmmm… neplăcut, nu? Mie îmi place să cred că suntem mai înţlepţi cu un an, de-aia privesc şi primesc revelionul cu o atitudine melancolică.
    Personal prefer Paştele. Pentru singurul motiv că dintre toate sărbătorile a rămas cea mai puţin alterată de consumism. Deşi îmi irită retina atâţia iepuraşi roz şi fac acnee numai la vederea cantităţii de ouă de ciocolată de prin magazine, parcă totuşi nu e ca de Crăciun.
    Sărbători fericite ţie şi tuturor cititorilor tăi.

    • Decembrie 23, 2010 19:53

      Victor, pana sa disec ce-ai scris mai sus, vreau sa-ti doresc si eu tie un Craciun fericit si un an nou mai bun decat cel ce tocmai se pregateste sa treaca!! Toate bune!!

      • Decembrie 24, 2010 9:03

        Sper să fie mai bun. Că dacă e la fel ca ăsta ce tocmai se sfârşeşte o să emigrez pe o planetă pe care anul ţine doar o lună. Deşi am auzic că-i cam cald pe-acolo.

  29. Decembrie 23, 2010 20:19

    Pentru că mă pregătesc de „colindat” pe alte meleaguri, îţi urez, ţie şi celor dragi, Crăciun fericit, cu sănătate şi numai bucurii!
    Aceleaşi urări de Sărbători fericite tuturor celor care trec pe aici!🙂

  30. Decembrie 23, 2010 20:59

    Alex, Craciun fericit si tie si celor dragi tie!! Pupaciuni si imbratisari in ajun de Craciun!!

Trackbacks

  1. De Moş Crăciun « Blogul lui Teo Negură
  2. Năbădaiosu’ la colinda « Cristian Dima
  3. Metode specifice | Ioan Usca
  4. Colecţionara de coşmaruri – 32 | Caius
  5. România la majorat | Gabriela Savitsky
  6. Craciun fericit! | Redsky2010's Blog
  7. Mos Craciun revine « Cosmin Stefanescu's Blog
  8. Otto Pop » Crăciun Fericit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: