Skip to content

Întâlnirea anuală

Ianuarie 10, 2011

Ieri dimineaţă, chiar cu noaptea-n cap aş putea zice, adică pe la orele 12.00 de amiază, mă trezesc cu soţul la ureche că-mi şopteşte: ” auzi? dar tu la ce oră trebuie să întâlneşti cu fostele tale colege de liceu?” Buimacă şi în acelaşi timp impasibilă, îi zic scurt: „eeee, mai târziu, la 12 juma”! „Păi e 12 acum”, îmi zice! Haiţ! Nu ştiu când am sărit în haine, când mi-am dat brâiele  la ochi, cert este c-am reuşit să ajung la întâlnire doar cu 5 minute de întârziere. Întâlnirea asta are loc în fiecare an din momentul în care-am terminat liceul (anuală – pentru că una din ele vine doar o dată pe an în ţară), adică de vreo 18! 18 am zis!!! Când au trecut? Asta ne întrebam noi ieri după ce ne-am instalat bine în prima pizzerie care ne-a ieşit în cale.  Dar hai să n-o dau într-o pantă melancolică şi  mai bine  vă povestesc cam cum s-a făcut de ne-am împrietenit noi aşa straşnic.
Înainte să dau examenul de treapta a doua, m-am sfătuit şi răsfatuit cu ai mei şi în cele din urmă am decis s-aleg profilul uman, nu c-aş fi excelat la limba şi literatura română ci pentru simplul fapt că matematicile şi fizicile se lipeau de mine precum nuca de perete. Am dat examenul, l-am luat şi după vreo săptămână de observat atent colegii şi profesorii atât din clasa mea cât şi cei din clasele alăturate, am decis că-i mult mai bine să mă transfer de la română – istorie la română – engleză! Iaca aşa mi s-a pus mie pe chelie şi ce credeţi c-am făcut? Nuuu, nu m-am dus la mama să-i propun oareşice intervenţii pe la directorul liceului ci am ales să mă duc aşa, de capul meu, personal. Zis şi făcut. Mi-am spus păsul, directorul m-a privit lung şi-a deliberat: de mâine eşti transferată! Acum, între noi fie vorba, trebuie să recunoaşteţi că-s descurcăreaţă. Şi modestă.
Mi-am luat catrafusele şi a doua zi m-am înfiinţat în noua mea clasă. Singurul loc liber era în banca din faţa colegelor  cu care m-am întâlnit eu ieri. Nouă fiind, eram cumincioară precum Filofteia, cu alte cuvinte nu-mi dădeam arama pe faţă. Şi cum stăteam eu aşa în bancă de parcă căzută de pe lună, intră dom’ director, un simpatic de om, iubit de noi toţi (Dumnezeu să-l ierte, că s-o stins săracul) se uită la mine pe sub ochelari şi zice: „Domnişoara Georgiana, avem o problemă! – moment în care-am crezut că-mi cade ceru-n cap – „Păi dumneata ai făcut doar franceză şi germană până acum, iar aici toată lumea e la nivel mediu şi avansat de limbă engleză, deci n-ai cum să rămâi aici!!” Şi ce? Credeţi cumva că m-am pierdut cu firea? Neee! Nici vorbă! Replica era la mine şi-am dat-o scurt: „mă apuc de învăţat engleza până ajung şi eu la nivelul lor” ! – toată clasa a izbucnit în râs de ca şi cum cine ştie ce glumă bună am făcut. Acum, după mulţi ani, am realizat  că aveau şi de ce să se amuze pentru că practic trebuia să fii nebun să iei engleza de la zero şi s-o înveţi, mai ales că la materia asta aveam să dau şi bacalureatul!
În fine, directorul, după rafala de râs a colegilor, a zis: „în regulă, am încredere în tine!”  Şi a avut şi de ce pentru c-a urmat o perioadă în care m-am pus serios cu burta pe dicţionarul de engleză, asftel ca pe la începutul clasei a XII a, acum nu că mă laud dar chiar asta fac, eram mai bună decât mulţi colegi care făceau engleza din gimnaziu. Şi-am luat şi notă mare la bac, dar nu vă mai zic cât, că totuşi ţin cu dinţii de fărâma aia de modestie de-o mai am în dotare!😀
Şi ca să revin, fetele mele dragi s-au „amorezat” de mine taman de la faza pe care tocmai v-am povestit-o şi aşa au rămas şi-n zilele noastre.

49 comentarii leave one →
  1. Ianuarie 10, 2011 16:08

    frumos ca va intilniti anual! Noi abia am reusit sa facem o biata intilnire cred ca la 10 ani de la terminarea liceului, si aia cu lacrimi de singe. A fost frumos dar nu cred ca se va repeta …

  2. alice permalink
    Ianuarie 10, 2011 16:18

    nu m-as mai intilni never cu colegii din liceu….vremuri demult apuse…copilarie zbuciumata si cam atita…frumos in liceu…dar se fini….

  3. Ianuarie 10, 2011 16:29

    Cool, de ce nu crezi se va mai repeta? Probleme organizatorice? Greu de adunat? sau ce?

    Alice, nasol! Pentru mine a fost si va ramane cea mai frumoasă perioada din viata. Facem întâlnirea de 20 ani acuşica. Am avut colegi tare faini, toţi unul şi unul. Şi ce dacă îs vremuri apuse? Nu se pot reedita?🙂 Eu abia aştept!

    • alice permalink
      Ianuarie 10, 2011 18:54

      da. si eu am avut o perioada foarte faina, cu colegi unu si unu…dar nu m-as mai vedea cu ei. vreau ca ce a fost sa ramana asa, cu amintirile alea de atunci, cu peripetiile de atunci. acum e o alta perioada..nu-mi place sa ma hranesc cu trecutul :))

  4. kekee permalink
    Ianuarie 10, 2011 16:38

    Ţucu-o tătă ghe poligloată mică, aşe samănă pă mineeeeee, tulaaaaiiiiii.
    Voroveşte-n tăte limbile, până face febră musculară la braţe.
    :))😛
    –––-
    brava bre’

    • Ianuarie 10, 2011 16:44

      Aricel, păi na! sânjele apă nu se faşe! e vorba de genă, bre!😀 Ce vină avem noi că suntem aşe dijtepţi? hi hi hi
      Eeee, amu nu tre să mă lauzi pre tare că repidi mi se mai suie la cap!
      Te ţuc şi eu!
      ––––––––
      Drum bun, frăţică!

  5. Carmen Negoita permalink
    Ianuarie 10, 2011 17:05

    Frumoase întâlnirile astea.🙂 E fain că le păstraţi an de an. Tăuraşul să nu se descurce?😀 Te pupic!

    • Ianuarie 10, 2011 17:21

      Eh, si tu acuma, ma flatarisesti.. na! c’am roşit toată! te pup şi eu dulce!!

  6. Ianuarie 10, 2011 17:39

    geo,am terminat de 20 de ani liceul si nu am facut nici o intalnire..gust amar!
    insa am colege cu care ma mai intalnesc din joi in pasti si depanam amintiri la repezeala..

    • Ianuarie 10, 2011 17:49

      Scorpio, pentru organizarea unei astfel de intalniri e nevoie de-o persoană cu spirit organizatoric. Eu am luat deja legatura cu cativa colegi, si-am decis sa fie câte un responsabil pentru fiecare clasă în parte. La urmă, ne adunăm şi decidem detaliile. Sunt foarte hotărâtă s-o fac pentru că la 10 ani nu s-a făcut nimic şi chiar e păcat, c-am fost o adunătură de nebunei🙂

  7. Ianuarie 10, 2011 18:59

    Giana daca te tii de chestia asta, cu organizatul brava tie. Timp sa ai!

    • Ianuarie 10, 2011 20:26

      Alicia, chiar sa nu ma dea afara timpul pentru asta tot imi fac vreme! Cum spuneam, astept cu nerabdare sa-mi revad colegii, sa le vad consoartele, copiii, sa depanam amintiri. Eu nu consider ca ma hranesc cu trecutul daca vreau sa-i revad. Fiecare varsta are frumusetile ei! Anul trecut am fost la intalnirea de 20 de ani de terminare a liceului, la Liviu. Negruzzisti. A fost emotionant tare, s-au bucurat si s-au distrat exact asa cum o faceau si in tinerete.
      Chestie de perceptie pana la urma. Eu ma simt la fel de tanara ca atunci si prin urmare imi doresc mult sa-i revad🙂

      • Ianuarie 11, 2011 13:11

        Bre..io nici atit nu ma simt batrina…dar personal nu imi mai place sa depan amintiri. Incerc sa nu ma mai gandesc la ce am lasat in urma…si nu ma refer aici la anii de liceu, chiar si la vremuri mai prezente, la „prieteni” la care am renuntat sa le mai dau vreo sansa…stii vorba aia…”ciorba reincalzita…” Oricum e bine daca ai prietene din liceu, mai ales . Eu, personal, m-am lecuit de PRIETENE. prefer persoane de incredere linga mine, chiar daca nu mai folosesc cuvintul de PRIETENE. Cand am fo’ la greu , PRIETENELE au uitat sa dea telefon macar…sa nu deranjam…da’ mai bine o las balta ca divaghez deja…
        Te pup , dragutzo

  8. mishulake permalink
    Ianuarie 10, 2011 19:48

    Pe repede inainte am cetit ” intalnire anala” pfui! Bonsuccese deci totusi ! Si vezi ca e cu figurine la prima accesare aci, apare postarea precedenta, a mai fost asa. Alles gute frantuzoaico !

    • Ianuarie 10, 2011 20:19

      Mishulake, e o problema la rds, n-am ce-i face😦
      Alles gute si la tine si fii pe faza la orele 21.00 in seara asta, pe buimaci!
      Kiss iu!

  9. Ianuarie 10, 2011 20:47

    Aceeasi faza am patit-o si eu, numai ca nu era engleza in discutie, ci ceva mult mai greu: rusa!! Macar engleza si romana se scriu cu aceleasi litere, pe cand rusa… Noroc cu mama, care stia foarte bine rusa si cu care am luat niste lectii intensive, cu urecheli si plansete, dar asa cum ziceai si tu, mi-am ajuns colegii din urma si i-am si depasit. Acum nu mai stiu din rusa decat kak pishut na gazeta si izvinite pajaluista za apazdanie!😀

    • georgiana permalink*
      Ianuarie 10, 2011 21:35

      Alexo, deci avantaj eu, ca mai stiu vreo 10 cuvinte in engleza! 😀
      Poate’mi zici si mie ce inseamna ” izvinite pajaluista za apazdanie”
      Pup iu!

      • Ianuarie 11, 2011 18:50

        ” Va rog sa ma scuzati ca am intarziat” . Mi se intampla foarte des, eu fiind copil crescut cu cheia de gat!

  10. Ianuarie 10, 2011 21:30

    Scumpete nebunatica , tu nu esti in pericol sa imbatranesti NEVER! …imi pare rau ca nu am fost colege…

    • georgiana permalink*
      Ianuarie 10, 2011 21:36

      Lora, sa nu’ti para! noi suntem prietene! Kiss kiss!
      Sper ca esti bine!

  11. Laura permalink
    Ianuarie 10, 2011 21:44

    Tare am mai ras la dialogul tau cu ariciul =))
    Iar texul… faaain, faaain. Mie imi place sa te citesc. Si eu am doua prietene din liceu cu care ma intalnesc regulat. Atat de regulat cat se poate la mine. Ca io-s aia mai nerugulata asa😉

  12. georgiana permalink*
    Ianuarie 10, 2011 21:52

    Nebunica esti! auzi la ea: „neregulata”😈 =))
    Ma bucur ca’ti place sa ma citesti, stii ce tare ma mai screm sa scriu cate ceva?😀 E si normal, doar am zis mai sus ca n’am excelat la limba si literatura romana🙄
    Iar cu ariciul… vorbim asa, ca’ntre neamuri, deh!:mrgreen:

  13. Laura permalink
    Ianuarie 10, 2011 21:55

    Si la tine si la Meli izvoraste asa… viata din ce scrieti, iar mie, in calitate de strigo, imi place asta :-*

  14. georgiana permalink*
    Ianuarie 10, 2011 22:02

    Eu, in calitate de Georgiana, da’mi voie sa te pup de dragă! :*

  15. Traian permalink
    Ianuarie 10, 2011 22:05

    Giana, frumos obiceiul;
    Cu intalniturile anuale.
    Intrebare:
    Cati m. aveai tata in poza?

  16. georgiana permalink*
    Ianuarie 10, 2011 22:07

    Trăinel, seara bună!
    Ani aveam vreo 17 ani si metri, ca acum: 1.75 m. Cam ‘naltă, nu?😀

  17. andruska permalink
    Ianuarie 10, 2011 22:15

    Chiar si atunci erai fata cu ambiț, domnule, cand era vorba la o adica de onoarea ta de liceeana! Brava! :-*

  18. georgiana permalink*
    Ianuarie 10, 2011 22:20

    Andruska, sa nu care cumva sa crezi c-am avut o astfel de reactie si la alte materii😀 engleza mi-a plăcut, nu de alta!
    Mie nu mi-a plăcut să învăţ şi-o recunosc, nu mi-e ruşine! Învăţam numai când ajungea funia la par! Vorba dirigintei mele: „brânză bună în burduf de câine”!
    Pupez, dragule!! :*

  19. Traian permalink
    Ianuarie 10, 2011 22:21

    Giana
    Cam.

    • georgiana permalink*
      Ianuarie 10, 2011 22:22

      Traian, mare cât o prăjină şi… ştii tu continuarea!😆

  20. Ianuarie 10, 2011 22:28

    frumoasa limba engleza. Si mie mi-a placut foarte mult si mi-a prins bine cand am stat o saptamana in Malta si am conversat cu englezoaicele de acolo. E drept ca aveam limba impleticita cand m-am intors si am recuperat turuind cu toata lumea dupa ce m-am intors acasa. In ce priveste intalnirile acestea, cu colegele de liceu, sunt binevenite. O improspatare a memoriei si a amintirilor numai bune de scos din albumele uitarii. M-as bucura sa am si eu astfel de intalniri cu fostii colegi de liceu.

    • georgiana permalink*
      Ianuarie 10, 2011 22:35

      Găbiţa, mă bucur c-ai reapărut, chiar mă întrebam ce-o fi cu tine… Sper că eşti bine!
      Cât priveşte întâlnirile cu colegii, cum spuneam şi mai sus, trebuie să fie cineva cu spirit de organizare!
      Pupicei!

  21. Ianuarie 10, 2011 22:40

    Ce frumos! E tare fain că vă întâlniţi! Şi eu am avut întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului şi am rămas cu nişte amintiri tare frumoase. Dintre colegi, am rămas cu 3 mai apropiaţi. ne vedem şi vizităm de câte ori avem ocazia şi ne simţim excelent!

    Poza cu Georgiana-căţărătoarea e faină de tot! Ar trebui …reactualizată! Ce zici?🙂

  22. demeter antonia permalink
    Ianuarie 10, 2011 23:11

    frumos ca va intilniti si eu am fost cu sotul meu anul acesta a fost super

  23. Ianuarie 10, 2011 23:44

    eşti un catâr de fată! ce-mi placi.
    dar mai mult şi mai mult îmi place că vă întâlniţi.
    de când am terminat eu şcolile, mă văd anual doar cu prietena mea cea mai bună, cu care m-am împrietenit în anul prim de facultate. ne vedem de zilele noastre de naştere şi cam atât.

    • Ianuarie 11, 2011 1:46

      Pisi, is un taur de catâr! adică cam ştiu ce vreau!
      Cât priveşte întâlnirile, mobilizarea si organizează tu! mai stai pe gânduri? Eu te văd genul ăla de om implicat!
      Pupişori!

      • Ianuarie 12, 2011 12:48

        Esti „tauras”? Hi, hi! Mai sunt si altii in categoria „cornutelor”!😀 Faina zodie!

      • Ianuarie 13, 2011 20:55

        Muuuuu! Nu ai văzut în poza de la avatar? Ăia nu sunt copaci, sunt „coarnele” camuflate!😀 Aşa că…suntem „colegi” de zodie!

  24. Ianuarie 11, 2011 9:54

    Georgiana, ai avut o zi briliantă ieri! O zi cu adevărat strălucitoare! Mă bucur că vă distrați , mă bucur că o parte din oameni rămân oameni și fac cinste colegialității și prieteniei! Am eu așa un sentiment, pe care-l tot încerc de când am avut bucuria să cunosc o fată ca tine, (și ca Melami, și prin Melami, că acolo te-am cunoscut), și anume că nu ești străină de organizarea acestor întâlniri deosebite. Aș merge chiar mai departe, afirmând că ești sufletul lor!🙂
    Îmi amintesc de întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Cu două colege sunt amică și azi, ne vedem destul de des și fiica uneia mi-a fost chiar elevă, mai comentează la mine pe blog uneori! Așa, acum fă socoteli.😉 Am peste 40 și sunt mândră de vârsta mea! OK. A fost o zi prețioasă, îmi amintesc până și parfumul fiecărei colege, îmi amintesc zâmbetele, sclipirea din ochii noștri. Apoi au plecat aproape toți. O generație care și-a găsit rostul în țări străine. Cu Mirela E. mă întâlnesc în fiecare an, suntem genul acela de prietene care am lua pe loc avionul, dacă cealaltă ar avea nevoie de ajutor…În facultate eram trei în an. Cool, așa era la Arte Plastice…Ne întâlnim mereu, fiind clujence toate. Iar cu profesorii n-am cum să nu țin legătura, din moment ce sunt în UAP și am fost preparator câțiva ani la facultate, urmând să reaiu lucrul cu studenții , ca asistent de data acesta. La toamnă!😉 Ooops, am vorbit prea mult!
    Te îmbrățișez cu drag, chip și suflet frumos!🙂

  25. Ianuarie 11, 2011 10:09

    Oare de ce au toate povestile de acest fel un iz trist? Ce anume le lipseste ca sa dispara orice umbra de melancolie?

  26. Ianuarie 11, 2011 13:40

    Mirela, aşa tare m-ai complimentat, că zău dacă mai sunt în stare să zic ceva! Mi-am inghiţit toate literele!! Mă bucur că-ţi plac buimacii şi îţi mulţumesc şi eu, la rându-mi pentru colaborare. Ai să ne mai trimiţi texte, da?😛 adică de musai să repeţi figura, c-ai văzut ce succes a avut germana ta!😀

    Virtuale, ai dreptate… N-am idee ce le lipseşte, probabil suntem noi mai sensibiloşi… Nu toti privesc in urma cu melancolie.

  27. Ianuarie 11, 2011 23:24

    tot respectul sa apuci o limba de la zero, cand ceilalti sunt destul de in fata, se cheama ca ai ceva sange! fata esti tare, nu ca m-as fi indoit de asta!

  28. Ianuarie 14, 2011 0:40

    Alex, hai sa traim! Multi ani, tăuraşule!
    Red, eee, mă dau şi eu interesantă…. vreau să impresionez!:mrgreen:

Trackbacks

  1. Trafic cu Hituri (runda 50) « Blogul lui Teo Negură
  2. Strike a pose, please! « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: