Skip to content

Emoţii de duminică seara

Ianuarie 18, 2011

Duminică seara. O seară liniştită în familie. Pe băncile din faţa scării, patru flăcăi adolescenţi şi foarte gălăgioşi ingurgitau bere „la botul calului” dintr-un pet de doi litri pe care şi-l pasau unul altuia şi, pentru ca imaginea să fie perfectă, mâncau şi seminţe de floarea soarelui, acţiune care a atras după sine un morman de coji aruncate, cum altfel? decât pe jos.
Îmi simt partenerul vădit deranjat de onomatopeele ce reuşeau să se facă auzite chiar şi prin geamul termopan şi-l temperez încă din faşă, cu pretexte de genul „lasă că totuşi nu e foarte târziu” şi „nu-ţi pune mintea cu ei, că s-or linişti  la un moment dat”.
După vreo jumătate de oră, îmi pare mie că-i cam frig în casă şi mă duc să iau temperatura caloriferului. Treaba bună, caloriferul era fierbinte şi, ca să mă încălezesc, mă lipesc de el şi privesc în zare la luminile oraşului. Chiar frumos oraşul.
Visarea mi-a fost însă întreruptă subit de-o pungă cu apă ce mi-a  trecut razant prin faţa ochilor, ţinta fiind, v-aţi prins! –  „grupul vesel”. Am crezut că nu-i adevărat! Cât ghinion pot să am? Bineînţeles că-n secunda doi toate privirile rebelilor gălăgioşi s-au îndreptat spre mine, nevinovata, pururea curata şi fără de păcat! 😀 Mi-am mutat privirea şi odată cu ea şi inima a început s-o ia la trap. Deja-mi imaginam geamurile sparte, cauciucurile de la maşină sfâşiate etc. Simţeam că mă scurg pe lângă caloriferul ăla şi nu, nu de la căldură ci de frica a ceea ce-ar fi putut să urmeze. Într-un târziu, am reuşit să mă adun, mi-am făcut o cruce mare şi, de ca şi cum nimic nu s-a întâmplat, am început  să privesc tâmp  la „schimb de mame„. La scurt timp după asta, în semn de protest, băieţii revoltaţi au început să pocnească peturile alea proaspăt golite de naiba ştie ce şi să înjure cât îi ţineau bojocii.
Ca să nu mai lungesc povestea, după vreo trei de ore de la incident mi-a venit inima la loc, niciun scenariu sumbru n-a fost pus în scenă, de unde-am tras concluzia că băieţaşii chiar şi turmentaţi fiind au realizat că dacă aruncam eu punga aia nu stăteam „cadră”-n geam ci, aşa cum se face în astfel de cazuri, aş fi băgat capul la cutie!
Una peste alta, zic şi eu, nu dau cu parul, n-ar fi fost mai normal ca acel „curajos” care-a aruncat punga să fi coborât frumos la scară şi să-şi spună păsul civilizat? Eu mai cred totuşi în puterea miraculoasă a vorbei bune. ‘Oi fi eu naivă?

Anunțuri
24 comentarii leave one →
  1. mishulake permalink
    Ianuarie 18, 2011 16:54

    • Ianuarie 18, 2011 16:56

      Mishulake, din păcate nu-i vorba de acelaşi gen de golani.
      Dumnezeu să-l ierte!

      • mishulake permalink
        Ianuarie 18, 2011 17:29

        LaterEdit
        Of ! Off topic, desigur .

  2. cristiangheorghe permalink
    Ianuarie 18, 2011 17:30

    Niște tineri simpatici, dar cu sânge fierbinte. Pocneau PET-urile și înjurau pentru că, probabil, se enervaseră că nu căzuseră de acord în legătură cu teoriile lui Kant sau Schopenhauer. Nu-i așa că a doua zi au venit cu flori și bomboane la fiecare apartament să-și ceară scuze pentru deranj?

  3. Iulian permalink
    Ianuarie 18, 2011 17:52

    Haide măi! Mă faci să râd! E o făcătură… Toţi suntem oameni, mai greşim şi noi. „Poţ” să înţeleg până şi faptul că ai rămas fără baterii la telecomandă de s-o blocat pe „schimb de mame” (televizoru’), dar totuşi… Auzi la ea: „am început să privesc tâmp”. Asta nu pot să cred. 🙂

    Bine încondeiată. Scriitura

  4. Ianuarie 18, 2011 18:04

    Tinind cont de experientele personale, peste care nu pot trece, as zice ca punga cu apa, multiplicata cu 20, ar fi avut efectul dorit. Nu spun ca flacaii n-ar fi continuat sa-si bage si sa-si scoata, dar daca-i verbal, nu se pune. In orice caz, un „va rog frumos” nu cred ca i-ar fi linistit, numai daca ar fi iesit dintr-un munte de om cu o mare bita-n mina 😆

  5. Ianuarie 18, 2011 18:56

    eu nu mă gândesc la ei ci la tine… cred că ai tras o sperietură de toată frumuseţea. 😦

  6. Ianuarie 18, 2011 20:51

    Trebuia sa-ti lasi barbatul sa fie barbat.
    Ar fi gasit modalitatea de linistire,pe intelesul lor,chiar daca la modul civilizat.

  7. Ianuarie 18, 2011 20:55

    Nu eşti naivă, Georgiana! Eşti binecrescută, civilizată, simţită, delicată. Ori, vorba lui Papa, ăştia ascultă de „vorba bună” doar dacă ai vreo statură de baschetbalist! Nu ştiu de ce, dar s-a ajuns la trista realitate că vorba bună şi abordarea civilizată sunt „răsplătite” mai mereu cu mojicie. De care mai sunt şi mândri tinerii…mocofani!

    M-ai făcut să râd cu relatarea ta plină de umor. Parcă te şi văd stând galeşă în cadrul geamului! 😀

  8. Laura permalink
    Ianuarie 18, 2011 21:22

    =)) Si cuuuum? Nu le-ai facut cu mana? 😀

  9. Ianuarie 18, 2011 21:33

    Cristi, şi marmota învelea ciocolata….

    Iulik, ai tu o parere prea buna despre bine… sau nu? :mrgreen:

    Papa, eu cred că dacă respectivul de-a aruncat cu apa cobora şi le explica frumos, că poa să-şi bea bere dar în linişte, ar fi înţeles.

    psipsina, aveam inima-n gât, îţi dai seama… cu atât mai mult cu cât nu-i povestisem nici soţului faza 😀

    Fosile, e cam aprig la mânie!!

    Alex, sunt naivă poate însă eu chiar mai sper că oamenii de genul ăstora pot fi şi oameni.
    Îţi dai seama că acum râd şi eu dar atuncea nu-mi mai ardea de nimic :))) Eram aşa micuţăăăăă 😀

    Lăurica, mult nu mai lipsea! 😀

  10. Ianuarie 18, 2011 22:43

    Aveai si varianta in care coborai si tu la o bere cu baietii, suduiai si stuchiai la bomboane agricole.
    Viata tata! Viata adevarata, cu adrenalina ieftina, sa ajunga la toata lumea.

  11. Una permalink
    Ianuarie 18, 2011 23:04

    Jorj, felicitari pentru scriitura!
    On topic, nu cred ca esti naiva. dintotdeauna am avut tentatia de apropiere/comunicare cu personaje rebel deranjamte de genul asta. n-am avut indrazneala sa vorbesc cu ei mai mult, dar mi s-a intamplat odata o chestie draguta: intr-o seara cand ne-am impiedicat agresiv si cand pareau ca erau gata sa-mi dea cu petul in cap, nu stiu ce m-a apucat de i-am privit prietenos si le-am zis „buna seara, copii”. a doua seara cand m-au vazut au amutit si au sarit sa-mi deschida usa de la lift. m-au intrebat daca mai ploua afara si mi-au urat o seara placuta 🙂
    cum spune maica-mea „priveste-i cu un ochi si ei te vor privi cu doi” (desi nu e valabil mereu, merita sa incerci)

  12. Una permalink
    Ianuarie 18, 2011 23:05

    *deranjante 😀

  13. Georgiana permalink*
    Ianuarie 18, 2011 23:16

    Virtuale, aş fi putut dacă n-aş fi fost fata rasată 🙂

    Una, mă bucur nespus că rezonezi cu mine – nu de alta, dar chiar începeam să mă simt singură.
    Eu chiar cred vorba aia care zice că „vorba dulce mult aduce”.
    te pup, scumpă fată!
    P.S. Mamele sunt nişte înţelepte! Le iubesc pe toate!

  14. Ianuarie 18, 2011 23:47

    Cu prostul nu-ti pui mintea, c-o are odihnita, daramite cu omul turmentat 😉 E mai bine ca s-a terminat asa, eu am avut si experiente mai putin placute cu unii si altii 😀

  15. Ianuarie 18, 2011 23:48

    Băi, săriţi cu toţii împotriva bieţilor flăcăi de parcă voi nici n-aţi băut niciodată o bere cu curu’ pe scările de la intrarea în vreun bloc. Şi da, când se bea bere se sparg seminţe şi se face gălăgie. De obicei, la orice scară există o femeie de serviciu care are puţin mai mult de măturat a doua zi. Iar cu gălăgia se poate supravieţui dacă nu devine obişnuinţă şi nu se prelungeşte până la cântatul cocoşilor. Se exagerează mult cu fazele astea după părerea mea. Eu nu cred că toţi cei care fac chestii de-astea (beau bere la pet printre blocuri şi sparg seminţe) sunt din teapa de care spuneţi voi, fără excepţii. Am făcut-o şi eu. Şi cu mâna pe inimă vă spun că dacă cineva cobora sau scotea capul pe geam şi ne spunea frumos că facem gălăgie, îmi ceream scuze şi dispăream sau dădeam pe mute.

  16. Ianuarie 19, 2011 0:34

    Teo, tocmai asta am vrut si eu sa evit …

    Victor, exact asta spuneam si eu! se poate si cu vorba buna! Deci nu sunt naiva! Clar!

  17. Ianuarie 19, 2011 0:35

    deci buimacii eram eu! 😀 belea cu delogareaaaaaaaaa!

  18. Ianuarie 19, 2011 9:38

    Georgiana, te-am propus la o categorie la care ai merita să câștigi, alături de Auraș, Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă- Aurora Georgescu și Georgiana.
    E Concursul Blog De Blog 2010, vino să preiei leapșa,e deschis tuturor! Și eu particip. 😉
    Succes!
    http://mirelapete.dexign.ro/2011/01/blog-de-blog-2010/

  19. Ianuarie 19, 2011 11:16

    deci partenerul … probabil de telina aia … vroia sa dea iama-n flacai sa-i faca pe toti dintr-o lovitura precum Croitorasul cel Viteaz, huh? 😀

  20. Ianuarie 19, 2011 11:40

    :))..trebuia sa le spui: nu eu si sa arati cu degetul mai sus!

  21. Ianuarie 19, 2011 14:03

    Mirela, mulţumesc frumos! Ce pot să zic mai mult? M-ai lăsat fără cuvinte…

    Cool, 😀 😀 😀

    Scorpio, da, da! eventual să fi coborât şi să le fi dus şi eu o bere, aşa, ca băieţii 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: