Skip to content

Fost-am!

Ianuarie 20, 2011

Nu ştiu dac-am apucat să vă spun, dar în lunga mea existenţă, pe lângă multe alte meserii, am practicat-o şi pe aceea de ghid de turism – turism e un fel de-a spune –  de fapt făceam transport de persoane cu destinaţia: Italia.
Aşadar, plecam într-o zi de luni şi mă întorceam într-o zi de joi. Rolul meu era să stau de vorbă cu vameşii, să dau eventualele explicaţii în caz de vreo neregulă deci, în general, chestii din astea care ţin de public relations (ca să mă exprim în termeni populari :D). Ţin să precizez că pe vremea aia nu se treceau graniţele cu buletinul şi se mai întâmpla ca printre pasageri să mai fie şi câte unul cu interdicţie care chiar şi aşa, îşi încerca norocul şi risca. Şi pentru c-am adus vorba, hai să vă povestesc ce-am păţit într-o iarnă, pe când la cererea mea şi-a pasagerilor cu vezicile pline, am oprit microbuzul la o margine de drum, că să fiu al naibii dacă pe-o rază de 100km am dat peste vreo benzinărie! Ca să ajungi la locul de pipi, trebuia să treci peste un munte de zăpadă murdară, adunată de pluguri. Fiind un ger de crăpau pietrele şi nepracticând în timpul liber tehnici gen tsukahara, am păşit fix în mormanul ăla de zăpadă negricioasă crezând că-i ţapăn. Din păcate, era cât se poate de moale iar eu, cât mi-s de lungă am căzut, spre deliciul şi distracţia tuturor celor aflaţi în maşină.
Neagră, atât la propriu cât şi la figurat, m-am adunat de pe jos şi-am început să înjur de toate alea, disperată fiind la gândul că n-am haine de schimb. Şi nici n-am apucat bine să mă dezmeticesc, că un tinerel din microbuz, mă dezbracă de haină şi se apucă de frecat la ea într-un loc unde zăpada era albă şi curată. Aceeaşi manevră am încercat-o şi eu cu blugii dar fără şanse de izbândă! Arătam ca un porc mocirlit şi mă gândeam cu groază cum naiba o să trec eu de toate vămile? Toată prestanţa mea se dusese naibii într-o clipită! M-am gândit pentru un moment că toată chestia asta mi s-a tras de la blestemele pasagerilor cărora le-am refuzat categoric toate casetele cu manele pe motiv că sunt alergică şi că eu la auzul lor mă umplu de bube pe faţă.  M-au privit foarte ciudat atunci şi, în nefericirea lor şi-au înecat tot drumul amarul cu licorile lui Bachus pe care le aveau în dotare.
În fine, după ce m-am recules, am oprit maşina în Arad şi de la primul second hand mi-am achiziţionat una bucată şalvari blugi largi şi boţiţi cu care arătam de parcă eram scoasă din etuvă.
Şi uite aşa, îmbrăcată ultimul răcnet am trecut graniţa, am ajuns la unguri şi când aproape să ajungem în Austria mă fură peisajul şi aţipesc cu capul rezemat de geamul lateral dreapta, eu ocupând scaunul din faţă, de lângă şofer. Şi cum moţăiam eu mai straşnic, mă trezesc brusc în momentul în care se deschide portiera aferentă geamului pe care mă rezemam eu! În secunda doi, cel care-a deschis portiera, văzând că mă prăvălesc, dă s-o închidă la loc. Norocul meu a fost că şoferul m-a tras rapid înspre el, că de nu, aveam să-mi iau o portieră în freză, chestie care m-ar fi băgat cu siguranţă într-un somn lung şi plin de steluţe multicolore.
Trecând peste toate belele astea care se lipesc de mine precum muştele de rahat, mi-a părut tare rău când, în vama austriacă, taman băiatul ăla amabil care mi-a curăţat haina, a fost reţinut. Avea interdicţie pentru că fusese prins cu ceva ani în urmă, în încercarea lui de-a trece fraudulos graniţa. M-aş bucura să aflu că-i este bine şi c-a reuşit până la urmă s-ajungă acolo unde-şi dorea.
Una peste alta, cele mai pline de adrenalină erau drumurile de întors când şoferii erau mahmuri rău de tot, în urma băutelor din seara precedentă plecării şi aţipeau la volan. De frică, nu închideam un ochi tot drumul. Poate credeţi că fabulez, dar aveţi cuvântul meu de onoare, că-n momentul în care vedeam şoferul că dă să-i cadă capul, îl trăgeam de mânecă, se dezmeticea şi iar îi cădea capul şi eu iar îl trăgeam de atenţie şi tot aşa până ajungeam acasă. Un adevărat coşmar, chestie care m-a determinat să mă şi las de această meserie, nu de alta, dar eu chiar iubesc viaţa.
Şi-am încălecat pe-o şa şi acum mă duc să mănânc ceva, că-mi ghiorăie maţele de foame!

21 comentarii leave one →
  1. Ianuarie 20, 2011 17:15

    G
    Si cite drumuri d-aste de zeci de ore ai facut, draguto? Nu cunosc amanuntele de ordin pecuniar, dar eu am considerat munca de TIR-ist, al dracului de grea si solicitanta. Pai eu am condus pina la NY, fo 10 ore si cind am ajuns eram completamente terminat din cauza concentratiei la care m-am supus de unul singur. E adevarat, tu stateai in dreapta, dar zici ca la intoarcere erai mai atenta decit ti-ai fi dorit.

  2. Ianuarie 20, 2011 19:14

    Fain blogul tau.Imi place. Te astept si eu pe al meu.
    http://iulianberzuc.blogspot.com/

  3. Traian permalink
    Ianuarie 20, 2011 19:45

    Are dreptate Papa;
    Normal trebuiau doi soferi.

  4. Laura permalink
    Ianuarie 20, 2011 19:57

    Io ase pricep: cu toate ghinioanele ai avut noroc in conditiile date🙂

    No, ti-o picat bine mancarea? Sper ca nu ti-ai dat foc la breton… hihihihi…

  5. Ianuarie 21, 2011 9:06

    dragut.
    am fost si eu o data cu autocarul la Paris, pe vremea cind nu se inventase avionul si UE si soferul a gresit granita!! in loc sa o luam spre Iugoslavia sau ce mama supararii de tara prietena era si ne-am trezit la granita cu Austria unde nu puteam intra! Asa ca ne-am intors si soferul, profitind ca era noapte a circulat pe autostrada pe sensul invers de mers!!!! pina cind a gasit drumul cel bun.
    Pe urma in Germania ne-am urcat intr-un microbus care ne-a dus la Paris, soferul mergea cu 300 pe ora si bea bere!!!! pina cind am inceput sa pling ca vreau sa cobor, ne-a aratat ca era bere fara alcool si a inceput sa rida in hohote.

  6. Ianuarie 21, 2011 9:39

    Da ai umblat ceva la viata ta.Ca alea nu puteau fi numite excursii-nu pentru tine.Cred ca odata ajunsa acasa dormeai pina la urmatorul drum.Nici nu-i de mirare ca acum faci munca la domitil.Ti-or fi iesit pe nas drumurile…

  7. Ianuarie 21, 2011 11:07

    Georgiana, as zice ca ai avut o viata foarte „aventuroasa”. In sensul bun al cuvantului.🙂

  8. Ianuarie 21, 2011 12:58

    ti-am lasat un mail.🙂

  9. Ianuarie 21, 2011 13:46

    soferii erau mahmuri nu numai de la baute, dar si de la faptul ca firmele le „dau bice” din motive … evidente!

  10. Ianuarie 21, 2011 14:01

    Hei! Nu asculti manele, dar te imbraci de la second hand?

    Deci una vorbim si alta fumam???????

  11. Ianuarie 21, 2011 15:01

    ce mai patanie, bre!…ptiu…

  12. Ianuarie 21, 2011 20:32

    Eu as vrea sa fiu ghid , in Amsterdam …😀 Si mi-ar trebuii pe cineva cu experienta , te bagi?

  13. kekee permalink
    Ianuarie 22, 2011 20:59

    Las’ nu te plânge , face parte din exeprienţa de viaţă.
    Suntem ceea ce suntem deoarece ni s-auîntâmplat chestiile care ni s-au întâmplat.

  14. Ianuarie 22, 2011 21:06

    Dar știu că ai trăit periculos, fată!
    Și eu am obsesia asta, a ațipitului șoferului la volan, așa că turui întruna, ca să-l țin treaz. Și am grijă să schimb din când în când tonalitate vocii și ritmul, să nu adoarmă tocmai din pricina poveștilor mele.🙂

  15. Ianuarie 25, 2011 9:25

    Atlassib cumva?! Că povestea ta e demnă de istorisirile atlasibiștilor😉

    • Ianuarie 25, 2011 12:24

      Goddess, neeee! alta firma, da’ nu pot sa’i dau numele, ca’s fată finucă😀
      Bine-ai venit la mine acasă! te mai aştept!

Trackbacks

  1. Blog de blog. Nominalizările mele « Blogul lui Victor
  2. Iarnă cu flori colorate « Mirela Pete. Blog
  3. La mulți ani! « Mirela Pete. Blog
  4. Cu riscul de a dezamăgi… | Noaptebunacopii's Blog
  5. PAveste fără sfârşit – Medieval story. Capitolul 15 « Blogul lui Victor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: