Skip to content

De prin viaţă

Februarie 1, 2011

Acum vreo două săptămâni, când aproape eram pe punctul de-a crede că iarna-i gata (ulterior mi s-a infirmat), am zărit în grădiniţa din faţa scării un toporaş pe care, normal, l-am fotografiat cu telefonul, că doar ştiţi că nu fac niciun pas fără să mă gândesc la voi! deci iată-l:

Pe la începutul lunii decembrie, nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte, dar v-am povestit despre-o căţeluşă pe care-a găsit-o maică-mea prin faţa blocului. Slabă ca vai de ea, aşa de slabă că-i puteai număra coastele, stressată şi speriată, şi-a adus-o în casă, adică a devenit membru al familiei. Cale de vreo lună jumate n-am recunoscut în ea nici cea mai mică urmă de comportament câinesc, dormea non stop, nu te întâmpina când intrai în casă, nu lătra, într-un cuvânt era mai degrabă legumă. În zadar am încercat eu s-o smonesc, poate-poate-o scot din amorţeală, mă alegeam cu cel mult un mârâit după care-mi întorcea spatele, cu coada între picioare. De mâncat, mânca o dată la două zile,  la castronul cu apă nici nu se uita, de unde-am tras concluzia că-i bolnavă. În consecinţă, maică-mea a luat-o sub braţ şi-a dus-o la doctor. „N-are nimic câinele, e sănătos” – astea au fost vorbele veterinarului.
Toate astea până acum o săptămână când s-a întâmplat minunea! Intru în casă şi de pe colţarul din bucătărie cine sare şi ţopăie în întâmpinarea mea? Foxy! M-a cuprins o aşa bucurie de parcă câşigasem la loto! O mângâi, o alint şi-o laud iar ea, ca o replică şi cu o infinită poftă de viaţă îmi ia la crâmpoţit degetele şi începe a alerga de colo- colo cu ditai codiţa pe sus, fluturândă toată. Era o cu totul altă Foxy care parcă voia să-mi zică c-am trecut testul cu toţii şi că de acum încolo ne va fi credincioasă şi ne va iubi aşa cum numai un câine ştie s-o facă.

Nu-i aşa că-i o dulcică? N-aveţi idee ce iubitoare-i! Mie mi s-a lipit fix la inimă!

Aşaaa, ş-acuma hai să vă arăt colecţia de pisici a vecinei de la blocul de vis de vis!

Şi pe final nişte fotografii făcute acum câteva ore, tot cu telefonul ca şi cele de până acum:

Şi un Gipsy, în caz că vă era dor😀

42 comentarii leave one →
  1. Februarie 1, 2011 21:01

    Blana mea-i neagra pe coama,
    Deci,va zic,Gipsy ma cheama..
    A mea coama-i numa spice,
    Georgiana Foxy-mi zice..
    De-asta zicem,mintenas,
    Sa-i dam dar un ..toporas!

  2. Februarie 1, 2011 21:04

    pfaaa…. vv-ule mi-ai luat versu dintre dinţi!😆
    jorji, adorabilul gipsy dimpreună cu minunata foxy m-au uns la suflet.
    de pisici nu mai zic că-s toată zoom, încă mai studiez.

  3. Februarie 1, 2011 21:09

    Viruse, mulţumeeeesc! ce drăguţ eşti! dă să te ţuc! muah! muah!

    Psi, am vaga impresie că totuşi nu erau chiar toate! n-ai idee de când pândesc momentul ăsta!😀 erau aşa grămadă pentru că tocmai luaseră prânzul🙂
    Nu ştiu dacă ştii, dar Gipsy al meu e tot câine luat de pe stradă🙂
    Pup iu!

  4. Georgiana permalink*
    Februarie 1, 2011 21:10

    Scuzeeee, buimacii eram eu nedelogată! of! tehnologia asta!!😀

  5. Februarie 1, 2011 21:14

    Georgiano, sa-ti traiasca totporasul din fata casei, sa-ti traiasac Foxy , pisicile vecinei, si nu in ultimul rand telefonul sa ne mai faci poze cu el.

  6. Georgiana permalink*
    Februarie 1, 2011 21:20

    Minoki, săr-na! să ştii că telefonul nu-i cine ştie ce, e un banal nokia, dar la nevoie-i tare bun.
    De toporaş ce să zic… e pe undeva pe sub zăpadă… eu ştiu dacă mai trăieşte? te ţin la curent cum se dezgheaţă puţin🙂
    Btw, după fotografii ţi-ai dat seama pe unde stau? vis a vis de Arcadia Hospital şi de ştrand🙂

  7. Februarie 1, 2011 21:35

    jorji, nu prea contează de unde e luat/ venit sufletul de lângă tine. eu aşa zic. ba chiar cele de pripas au atât de mult de dăruit că te copleşesc.
    şi pisica mea e de rasă pură stradală, dar… ştii cum o strig uneori? „unde-i inima lui mama?” şi ea răsare…😳

  8. Georgiana permalink*
    Februarie 1, 2011 22:38

    Psi, este? si pe mine m-a cam dat pe spate!😀

  9. Georgiana permalink*
    Februarie 1, 2011 23:10

    psi, am vazut😉, chiar dacă nu las semne, sunt cu ochii pe voi😉
    deja mi-am făcut un textuleţ în capu ista…

  10. Februarie 1, 2011 23:19

    sa-ti traiasca toporasul si catelusii fata draga. imi e tare dor de tine. cand cineva iubeste animalele asa ca tine, trebuie sa fie foarte special. te pup🙂

  11. Georgiana permalink*
    Februarie 1, 2011 23:23

    AncuŢa, şi mie mi-e tare dor de tine şi tare-aş vrea să te văd iarăşi pe aici, aşa ca-n vremurile bune…. Te pupez!! ai grijă de tine!

  12. Februarie 1, 2011 23:35

    Dacă îmi aduc bine aminte atunci ne-ai arătat evident şi imagini cu Gypsi😀 Mă bucur mult că şi-a revenit cuţu ăla frumos😀

  13. Februarie 2, 2011 0:48

    E tare frumoasa vulpita.
    Cred ca nu stia daca o sa ramina acolo sau o sa fie data afara.Ea stie ce inseamna ,afara.Cit a fost alungata,muscata de alti ciini,cite picioare a primit…
    E clar,acum s-a linistit.Acum e „acasa” si este fericita.Si ei,cateii,stiu sa-si arate fericirea.
    De rom ce sa zic,se vede ca-i sef.
    Apropo,ii sta coada locului vreodata?

  14. Februarie 2, 2011 1:03

    Cristi, eu am o bucurie imensă!! dac-ai fi văzut ce deprimată era când a intrat în casă…

    Alex, tu înţelegi foarte bine pentru că ai căţel🙂 E-o drăguţă! s-o vezi când o iau în braţe cum se mulează pe braţul meu şi se apasă! şi zău că dacă ar putea să vorbească mi-ar spune cât de bine-i este! Suntem foarte fericiţi că şi-a revenit, că tare apatică mai era..
    Ce bine ar fi dacă toţi iubitorii de câini şi-ar însuşi câte unul… n-ar mai fi atâţia vagabonzi…mda, asta-i altă poveste.
    Gipsy, şi el tot luat de pe stradă, e şef! Coada nu-i stă niciodată, e-ntr-o continuă mişcare😀
    Un nebunelea de câine pe care-l iubesc!

  15. Februarie 2, 2011 9:45

    deci…eu mor de ciuda ca n-avem la tulcea pisicute si catelusi asa frumosi…cine se ofera sa-mi trimita si mie unul prin posta?(georgiana, trebuie sa mai ai vreunul in fata blocului!)…glumesc:)oricum,raman cu gandul la Foxy.poate-mi procur si eu una la fel.multumim de poze >:D<

  16. Februarie 2, 2011 10:04

    ce simpatica postare, asa de la distanta pare tare simplu sa ai catel😉

  17. Februarie 2, 2011 10:31

    Să-ţi trăiască frumoşii! Ce bucurie ne oferă aceste sufleţele dragi!
    Eu cred că vulpiţa a fost speriată că o vei pofti afară, de-asta stătea atât de „tăcută”. Mi-a povestit mama că, pe gerul ăsta mare, a adus în casă unul dintre căţeii din ogradă (sunt 9!). Micul Zorro seamănă puţin cu Gipsy al tău. Bucuros că a primit un loc cald lângă sobă, a stat acolo nemişcat, nici apă şi nici mâncare nu i-au trebuit!
    Ai dreptate că ar fi bine să fie adoptaţi cât mai mulţi „orfani” de pe stradă. Ar avea şi ei o viaţă mai bună, iar oamenii ar primi lângă ei nişte prieteni adevăraţi. Câinele nu uită niciodată pe binefăcătorul său!

  18. Laura permalink
    Februarie 2, 2011 11:29

    Adica iubirea si rabdarea invinge…
    Fain tu Georgie, fain!

  19. Februarie 2, 2011 11:41

    tot gypsy e regele :>

  20. Februarie 2, 2011 11:59

    Faina catelusa, dar pana la finalul postarii nu te-ai putut abtine sa nu pui o poza cu Gipsy, sa nu fie gelos, nu de alta, ha?

  21. Februarie 2, 2011 12:26

    Inca odata: imi esti draga, impreuna cu ai tai!

  22. miki permalink
    Februarie 2, 2011 12:49

    Georgi, frumoasă-i Foxy, frumos şi Gipsy, dar ca „mamă” de pisici, atenţia mi-a fost captată de gaşca pisicească (eu am reuşit să număr 8) şi de blocul lu’ mama (X7)

    • miki permalink
      Februarie 2, 2011 15:12

      am scris de fapt totalul de 7+1 (pisici), dar a iesit emoticonu’ ala

  23. kekee permalink
    Februarie 2, 2011 15:13

    Nu mai zic nimic, doar :
    :-* :-* :-* :-* :-*

  24. kekee permalink
    Februarie 2, 2011 15:14

    Aia nu-i Foxie ci FIREFOX .😀

  25. Traian permalink
    Februarie 2, 2011 16:19

    Sa va traiasca vulpita!
    Si mamitzica ta, suflet mare si bun !!

  26. Februarie 2, 2011 16:47

    Gata campania de la Bucin SA?
    Acum ne lauzi telefonul la fiecare articol?
    Astia cu platesc advertorialul, ca vrem si noi sa luam o” juma di mizel”.

  27. Februarie 2, 2011 18:49

    G
    Asta-i post sau fabula? Orice-ar fi, imi place si ca una si ca alta, numai cu morala nu ma-mpac. Foxy nu te-a muscat, ca o javra maidaneza, pentru a-ti testa reactiile. A asteptat cuminte si speriata, sa vada daca n-o vei trata cu batai, cum probabil o tratasera altii inaintea ta. Iar cind a vazut ca tu esti om, nu bestie, ti-a daruit afectiunea pe care i-o cistigasei😉

  28. Georgiana permalink*
    Februarie 2, 2011 20:14

    gia, nu spune de doua ori! la noi e plin ochi si cu caini si cu pisici😀

    red, nu-i simplu deloc dar merita!😉

    Alex, asa-i! deci stii despre ce vorbesc🙂 Sa va traiasca si voua animalutele! Pupici!

    Laura, corect! asta era bun de titlul de postare!🙂

    Copile de suflet, tiganu tot tigan!😀

    Cip, na… iubirea dintai…

    Cafeaua mea, mi tu!! :*

    miki, deci mama ta e vecinica de cartier cu mine? he heee! Bine’ai venit la mine, aici, te mai astept!!!

    Arici :* :* Firefox, da!! buna asta!😀

    Traian, multumesc frumos!! si tie frumuselul ala!

    Virtuale,😀 Hai da-mi un numar de cont, ceva, sa’ti dau si tie de’o bucat’ di parizer! De musai vrei tu sa obtii ceva de la mine! nţ nţ nţ

    Papa, adevăr grăiata-i! Înţeleptule, vin să te ţuc! :*

  29. Carmen Negoita permalink
    Februarie 2, 2011 21:06

    Să-ţi trăiască Foxy. A avut nevoie de o perioadă mai lungă de adaptare, să se simtă în largul ei alături de voi. Mă bucur că şi-a revenit. Are o privire tare blândă.🙂

  30. Februarie 2, 2011 21:40

    Dulcică e puțin spus, să vă trăiască! Și pisucile de lângă bloc, niște pufoase!
    …bietele, urăsc iarna care le face să sufere., ca și pisicuțele de la noi…dar trece iarna!😉
    Frumoși câini, am un mare dor să iau și un câine, să văd care s-ar înțelege cu Serafina, poate un Bichon mic-mititel!
    Scumpi de tot, Gipsy și Foxy!🙂

  31. Februarie 2, 2011 23:58

    vai di mini si di mini … ce de vietati in Iasu’ cela! Trebuie sa mai dau si eu pe la bunici!

  32. Februarie 3, 2011 1:13

    Carmen, multumesc frumos! te pup tare, tare!

    Mirela, s-ar intelege daca l-ai lua de micut, Serafina l’ar accepta. Stiu pentru ca am caz in familie si se joaca toata ziulica😀

    Coolniuza, gata? ati ajuns acasa?? Recunosc ca n’am apucat sa trec inca pe la voi, dar o fac numaidecat!
    Hai la bunici, poate ne vedem si noi! a? ce zici?

  33. Februarie 8, 2011 0:36

    Ziua de ieri a mirosit a primavara.

Trackbacks

  1. Dor ucigaş « Cristian Dima
  2. Jucărie « Un blog cu năbădăi
  3. Parca-mi-aş odiseea « Blogul lui Teo Negură
  4. Pentru tine, Lisa! (1) « Cristian Dima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: