Skip to content

Gheo – un bun prieten

Februarie 4, 2011

Dragii mei,

Cu ajutorul blogospherei şi pentru că sunt prietenă cu personajul ce-l are ca invitat, îmi face mare plăcere să dau şi eu spre citire interviul de acolo:

„Cristian Gheorghe este o persoană foarte dragă mie, chiar dacă până acum nu am avut ocazia să-l cunosc în carne şi oase. Ne-am „văzut” pe Facebook, prin intermediul unor prieteni comuni, apoi i-am descoperit blog-ul: Cantina Socială. Dicuţiile noastre virtuale au continuat şi astfel, am descoperit un om cu o sensibilitate uriaşă, cu suflet bun şi generos. Întâi m-a invitat el la cantină, să gătesc pentru oaspeţii lui Tanti Jeni şi ai Mirunei, apoi Alina a fost şi ea chemată. Amândouă am avut parte de clipe minunate în compania celor două. Invitaţia noastră pentru Cristian a venit în mod firesc şi mai jos vă invit să-l cunoaşteţi şi voi, mai ales că e pus pe fapte mari şi este foarte posibil să auzim despre acestea în curând. Mulţumesc, Cristian!

1. Nu eşti bucătar de profesie… De ce un blog predominant culinar? Cum ţi-a venit ideea să îmbini poveşti, oameni şi reţete?

Deși sunt de formație ”tehnic” nu sunt aplecat asupra științelor exacte, așa cum ar trebui să fiu. Am o latură artistică pe care am dorit întotdeauna să o exploatez cumva. În copilărie și adolescență am încercat prin desen, muzică și un pic de poezie. Blogul acesta a început ca o joacă de creație. Am dorit să creez o lume, un loc în care să mă simt bine, să găsesc un refugiu imaginar atunci când simt nevoia de asta. La momentul acela, prin vara lui 2009, comentam frenetic pe blogul Simonei Tache. Pentru că o duceam destul de rău cu banii, în comentariile mele menționam că mă duc să mănânc la ”cantina socială” acolo unde bucătăreasa ”tanti Jeni” mă răsfață cu diverse bunătăți. Așa s-a născut personajul tanti Jeni și ideea blogului. Ce poate fi mai plăcut decât un loc în care să te simți bine, să mănânci bine și să fii servit așa ca la Cantina Socială? Sper că și vizitatorii mei au acest sentiment când ajung pe acest blog.

2. Ideea despre care mi-ai povestit, Cantina Socială Live, se poate reproduce şi în realitate? Dacă da, tu cum o vezi?

Da, este un proiect pe care țin foarte mult să-l transform în realitate. Așa cum în fiecare joi avem un invitat care gătește virtual la noi la Cantină, dezvăluindu-și latura culinară, tot așa gândesc un program periodic în care un invitat, celebritate sau nu, să gătească pentru o comunitate de oameni sărmani, sub egida ”Cantinei Sociale”. Sponsori și suport se pot găsi pentru un asemenea proiect. Mi-aș dori ca la primăvară să pot demara cu succes acest lucru.

3. Cine este tanti Jeni şi cum a apărut ea la cantină?

Așa cum spuneam mai devreme, tanti Jeni este un personaj inventat pe blogul Simonei Tache. Deoarece descriam foarte savuros ce pățanii mai pățeam eu cu dumneaei la cantina la care spuneam că ”mănânc”, personajul a prins repede la gașca de comentatori. Tanti Jeni este un personaj îndrăgit de multă lume, emană multă căldură sufletească și este firesc să fie așa. În tanti Jeni, sunt împletite personalitățile celor două bunici ale mele, cea de la București și cea de la Sighetu-Marmației, ambele niște bucătărese excelente și niște bunici extraordinare care mi-au dăruit toată dragostea lor. Ele nu mai sunt printre noi acum, dar spiritul lor cald și gospodăresc este încă viu în draga de tanti Jeni.

4. Cine găteşte la tine în casă?

Lucrurile sunt împărțite, cumva. Soția mea gătește cu specific moldovenesc, ea fiind născută și crescută dincolo de Prut, zonă în care merg întotdeauna cu mare drag. Ciorbele ei sunt de-a dreptul fantastice. Mama gătește ardelenește, ea fiind născută și crescută în Maramureș. Din ”portofoliul ei” nu lipsesc supele, sosurile și deserturile super-delicioase. Tortul ei de ciocolată creează dependență. Eu sunt responsabil cu pastele și omletele, care îmi sunt lăudate de întreaga familie.

5. Top 3 blog-uri favorite şi de ce?

Hmmm… e greu să fac un top. Toate blogurile pe care le vizitez sunt favoritele mele. Ar fi păcat să discriminez vreunul prin realizarea unui top. Pentru a răspunde, totuși, la întrebare aș dori să menționez blogul lui Adi Hădean, pe cel al Ninei Costea și pe cel al Simonei Rădoi, descoperit recent cu ocazia participării dânsei la ”Guest-Star Day” de la Cantina Socială, blog pe care l-am citit de la cap la coadă pe nerăsuflate. După cum vezi sunt un admirator al blogosferei feminine :) .

6. Ai terminat Inginerie, cu specializare în Electronică. Nu te voi întreba nici definiţia secundei, nici dacă ştii să faci un detonator pentru o bombă. Însă, ştiu că ai făcut ore de laborator cu studenţi. De ce nu te-a tentat o carieră universitară?

Mi-ar fi plăcut o carieră universitară. E un sentiment plăcut atunci când împărtășești din cunoștințele tale cuiva și vezi că stârnești interesul audienței. Pe vremea când conduceam reprezentanța din România a unui producător ceh de echipamente pentru fibră optică, aveam biroul în Complexul Leu, la Facultatea de Electronică. Cei de la Catedra de Comunicații Optice îmi solicitau ținerea unor ore de laborator pentru studenții din anul terminal, ore la care prezentam tehnologia de comunicații pe fibră optică, cum se face o sudură a fibrelor și cum se efectuează măsurătorile. Totul era ”live” cu echipamentele pe masă. Participam cu mare drag la aceste ore. Studenții erau foarte încântați că văd aplicate ”pe viu” ceea ce învățau la cursuri. A fost o experiență foarte plăcută pentru mine.

7. Blog-urile au luat mare avânt în doar câţiva ani la noi. Ce părere ai despre această activitate? Crezi că va deveni o meserie general acceptată?

Trăim în era Internetului 2.0, cel al interacțiunii sociale online, așa că avântul blogging-ului este ceva firesc, cred. Însă, așa cum se spune și în Biblie: ”Mulți sunt chemați dar puțini sunt aleși” (Matei, 20:16). Există foarte multe bloguri, dar puține au cu adevărat substanță. Trebuie să ai o chemare, pentru ca ceea ce scrii să aibă miez și să ducă la dezbateri de idei. Îmi plac blogurile tematice, pe care autorii își etalează hobby-urile. Fie pasiuni culinare, hand-craft, artă sau poezie. Unele sunt chiar fantastice. Mai sunt blogurile ”parentale” în care autorii postează întâmplări și gânduri legate de micuții lor. Acestea sunt cu adevărat emoționante. Nu știu dacă blogging-ul poate fi o meserie în sine. Puțini oameni ar putea face acest lucru, însă există bloguri care reprezintă o extensie a profesiunii autorilor. Mă refer aici la scriitori, jurnaliști sau consultanți pe diverse domenii.

8. Cu ce se ară câmpul magnetic?

Probabil cu un plug dielectric, cu lamă de ferită. Interesant este, însă, ce s-ar putea semăna pe el și ar da rod.

9. Ştiu că pentru o perioadă Cehia a fost a doua ta ţară. Ce recomanzi unui turist român să nu rateze într-o vizită acolo?

În primul rând, Praga cu Centrul său Vechi. În prima mea vizită acolo, am fost atât de copleșit de frumusețea și de încărcătura istorică a acestui loc încât am plâns. Să nu râdeți. Mai recomand Karlovy Vary și zona Moraviei, acolo unde sunt niște castele frumoase, inclusiv cel în care s-a filmat serialul ”Arabela”.

10. Eşti pasionat de SF. Vom fi martorii unei lansări cu mult fum şi mii de steluţe? Ce ne pregăteşti?

Consum S.F. din adolescență și pot spune că aproape 90% din lecturile mele sunt din acest gen. Pe lângă clasicii genului pe care nu-i enumăr aici, sunt fan ”Star Strek”, în special al seriei originale, aceea cu Cpt. Kirk și Mr. Spock. Nu știu dacă m-aș apuca să scriu însă S.F. Aș fi vrut să scriu S.F. dar e destul de greu, chiar și pentru un inginer. Nu știu cum s-a descurcat Cristian Tudor Popescu (absolvent de Automatică și actual jurnalist de marcă) pentru că scria un S.F. de foarte bună calitate. Culegerea sa de nuvele, ”Planetarium”, ar trebui să fie în biblioteca fiecărui fan al genului. Păcat că nu a continuat. Să revenim. Am început la Cantina Socială o poveste de gen ”cooking fantasy” în care am dezvoltat o intrigă interesantă. Tanti Jeni și Miruna sunt membre ale secretului Ordin al Salatierei, o organizație veche formată din Surori Bucătărese care păstrează Marele Rețetar, în care sunt scrise toate rețetele culinare din lume, precum și rețeta unui ingredient secret care prelungește viața. Acest Rețetar se află păstrat în prezent la Cantina Socială și este păzit de tanti Jeni și animalele fermecate, motanul Stanislas și bravul cățel Dowgird, pentru a nu cădea în mâinile maleficului Baron și ale armatei lui de Agenți. Sunt postări în care sunt fragmente din această poveste care va continua negreșit, atunci când voi avea suficientă liniște să mă concentrez la asta. Însă, punerea poveștii într-un volum separat ar fi interesantă. Mă gândesc la asta din ce în ce mai mult.

11. Eşti tată de fată. Cum te simţi în această postură, mai ales că fiica ta are 17 ani. Eşti un tată posesiv sau eşti… prietenos? :)

Pot spune că am o relație bună cu fiica mea. Suntem prieteni, discutăm orice, deschis. Îmi cere des sfatul când are probleme și sunt primul care îi critică operele (e clasa a XI-a la Liceul Tonitza, secțiunea Grafică). Lucrurile se schimbă, însă, atunci când jucăm ”Half-Life2 Deathmatch” în rețea: mă bate din orice poziție. Nu pot spune că sunt posesiv, dar un pic gelos sunt, atunci când o văd cu prietenul ei. Încerc să maschez acest sentiment față de ea. Cred că e o reacție normală pentru un tată. Sau cel puțin așa îmi place să cred.

La final, un gând pentru blogosphera.ro

Îmi sunteți foarte dragi, vă urmăresc de la bun început și vă doresc să continuați cu succes ceea ce ați început. Un barometru al blogosferei românești este mai mult decât binevenit. Din recenziile voastre pot învăța nu numai bloggerii, dar și cei care comentează pe diverse bloguri.

Ca dedicație muzicală, nu putea lipsi o piesă a lui Klaus Schulze, cu a cărui muzică simt că mă identific aproape cu totul. Clipul sugerat de mine este un fragment din concertul susținut de Maestru la Varșovia în 2009. Audiție plăcută și sper că aveți răbdarea să ascultați piesa până la capăt” :) .

10 comentarii leave one →
  1. Februarie 4, 2011 15:04

    Si la Macin (la noi)se va infiinta o cantina sociala, din aia in adevaratul sens al cuvantului si mi se pare o idee mai mult decat geniala.Georgiana, nu stiu cum poti sa ai de-a face numai cu oameni de valoare.Care e secretul?

  2. Februarie 4, 2011 15:06

    Gia, eu însămi sunt un om de valoare! :mrgreen: şi modest, printre altele…

  3. Februarie 4, 2011 15:23

    hmm … tanti Jeni … multa vreme nu am stiut ca e de fapt un nene Jeni!🙂 dar cred ca multi au luat teapa asta

  4. Traian permalink
    Februarie 4, 2011 15:53

    … Interesant, chiar foarte interesant, mi-a facut placere citirea acestui interviu !
    Cat despre modestia Georgianei…jos palaria !!

  5. Februarie 4, 2011 18:46

    jorji, chiar eşti o fată…de zahăr candel! să ti pup, fatăăă! mi-ai plăcut mult la faza aceasta.
    prietenului tău promit vizită curând şi îi urez numai bine… cu cantina.

  6. Februarie 4, 2011 18:51

    Mulţumim, Georgiana! Ne bucurăm că ţi-a plăcut interviul!🙂

  7. Februarie 4, 2011 19:56

    Traiane, ma bucur ca ti’a placut. Uite asa ne cunoastem mai bine🙂 Stiam eu ca apreciezi oamenii modesti!😀

    Psi, intorc pupicul X 1000!

    Mona, eu va multumesc!! Va pup si eu si de-acum o sa va vizitez zilnic!!

  8. Februarie 4, 2011 23:17

    Hehehe! Mulţumim frumos.🙂 Sperăm să-ţi placă blogosphera noastră! 🙂 Pupăm cu drag!

Trackbacks

  1. Duzina de cuvinte. Schițe venețiene pentru America « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: