Skip to content

Ai noştri, ca brazii

Februarie 28, 2011

Vineri seară ajunge soţul meu acasă c-o figură de parcă căzuse tot cerul pe el, chestie destul de nefirească având în vedere că era început de uikend. Mă apropii de el, aşa cum numai eu ştiu s-o fac şi-mi mărturiseşte cu tristeţe că i-au pocnit blugii undeva în spate, ştiţi voi… unde pocnesc ei de obicei. – Mare scofală, îi zic, mai ai raiaţii, nu fi trist. Aaaa, păi nu, că raiaţii nu sunt pe gustul meu, că nu-i raiat din ăla fin, că-i cu fermoar, că-i negru, că-i larg, că-i oricum numai nu bun. Cum or fi, cum n-or fi, o să-i porţi tăticu’, că n-avem bani de alţii deocamdată, zic eu, ca o dură ce mă aflu şi totodată conştientă de criza financiară mondială:mrgreen: Discuţie încheiată până aseară pe la orele 22.00, când, dau să păşesc în dormitor, dar nu reuşesc pentru că toate hainele din cele două şifoniere erau scoase şi puse pe jos, pe pat, pe fotolii şi numai pe lustră nu m-am uitat, dar sigur ş-acolo stătea spânzurată vreo halipă. Scosese tot în speranţa că găseşte totuşi nişte pantaloni de care poate-a uitat sau pe care într-an anumit moment al vieţii i-a renegat, oricum hotărât să nu îmbrace raiaţii. Cu ocazia acestui demers îndrăzneţ, a descoperit că posed circa zece perechi de blugi de diferite culori şi modele pe care mi i-a băgat ostentativ sub nas, c-adică „iaca câta hăinăritul ai şi te plângi mereu că n-ai”!. Ce să-i povestesc eu despre tendinţe  şi despre faptul că ele se schimbă de la un an la altul? m-am mulţumit prin a-i da nişte argumente de genul – ăştia mă strâng, ăştia-s înţepăcioşi, ăstia cad de pe mine etc. Dar nu despre hainele mele trebuia să fie vorba aici aşadar, să revenim. În noianul ăla de haine a redescoperit nişte blugi de vară, alţii decât cei de care ştia, nişte bluze numai bune pentru sezonul rece şiiiii o pereche de blugi Levi Strauss, adică de firmă nene, de care-a uitat complet şi pe care i-a primit cadou de la frate-miu acum vreo doi ani. M-am luminat la faţă şi m-am bucurat de parcă am câştigat la loto. Mă uit la el… era încântat şi nu prea. Haiţ! na belea. Îi îmbracă, se examinează îndelung şi-mi zice: „nu cumva blugii ăştia sunt pană?” Ei, cum să-i dovedesc eu că nu-s, în condiţiile în care n-am în casă o oglindă din aia mare în care se te vezi tot. Şi iau oglinjoara aia rotundă de masă în care mă machiez, ma proptesc pe fotoliu, îl pun să se distanţeze puţin în speranţa că se va putea vedea, începe să-mi dea indicaţii – mai sus, mai jos, mai în dreapta- mă iau nervii şi-mi vine ideea salvatoare. Hai să-i comparăm cu blugii ăia rupţi după care jeleşti. Şi-i pun cap la cap şi fireşte, erau identici şi la fel. Huh! Amuzat la maxim de determinarea mea şi convins în sfârşit că-s drepţi şi nu pană, îmi dă undă verde la călcat, dar nu înainte de-a stabili şi bluza pe care s-o poarte la blugii ăia, care de musai tre să fie una asortată. Păi nu?
Azi dimineaţă, se îmbracă, se parfumează şi înainte să iasă din casă mă întreabă: „sunt plăcut la vedere”?😀 M-a buşit râsul.  Sincer, era tare plăcut la vedere, dar numai eu ştiu cu ce ochi daţi peste cap şi peri albi apăruţi instantaneu s-a ajuns la forma asta.
Şi acum, vă întreb pe voi – fetele, partenerii voştri de viaţă îs  tot aşa selectivi (ca să nu zic moţocoşi) în ce priveşte garderoba?

36 comentarii leave one →
  1. Traian permalink
    Februarie 28, 2011 12:43

    Haidi bre, la un raport de 10 / 1, io as lasa ciocu’ mic !

    • Februarie 28, 2011 12:46

      Traiane, nu pot lăsa ciocu mic, din principiu:mrgreen: Îi ţii partea, ha? păi normal, că doar n-avea să ţii cu mine! ar fi fost culmea😀

  2. Februarie 28, 2011 12:48

    bai si mie mi se „rod” blugii intre picioare da’ le pun petic! :)) In rest … ntzaaa … iau camasile direct de pe sirma, nici nu le calc!

    • Februarie 28, 2011 12:50

      Ratatoiulle, de musai s-o felicit pe culniuză!😀

    • pinguinu nuclear permalink
      Februarie 28, 2011 15:08

      eu cand imi iau blugi, imi iau 2 perechi de acelasi fel, una sa o fac petice.🙂

      • Februarie 28, 2011 17:48

        pinguine, iaca la asta nu m-aş fi gândit!😀 bună idee, dar cam costisitoare…

  3. Februarie 28, 2011 13:05

    dacă ţie ţi se pare că la faza asta, Liviu al tău e moţocos…apăi eşti tare fată!

  4. Februarie 28, 2011 13:08

    jooorjiiii… asta e din ciclul: they did it in the same way!!!!
    minunatu meu soț a fost cu siguranță într-o viață anterioară prințesa descrisă de andersen în povestea aia cu bobu de mazăre și să demonstrăm afirmațiile după cum urmează.
    ori de câte ori mergem undeva, mă apuc în felul meu fixist să-l întreb cam cu juma de săptămână înainte cu ce are chef să se îmbrace. asta ca să știu dacă veșmântul necesită spălare, primenire, călcare, coasere de nasturi sau buzunare, etc. purced apoi la activitățile necesare astfel încât totul să fie pregătit pentru acea zi.
    dacă crezi tu că-i așa de simplu, atunci te înșeli. după trei perechi de pantaloni așezați la dungă și vreo cinci cămăși, fix pe când zic că pot să-mi văd și io de ale mele, în dimineața eventului, mai calc ceva pe jumătate machiată. urmează apoi celebra frază cu care devin un balaur: „hai odată, mereu te mocăi, o să întârziem!”
    de multă vreme nu-mi mai cumpăr haine care se calcă. trag la repezeală pe mine ce-mi pică în mână şi mă bucur că am părul ondulat: nu necesită coafuri sofisticate. cu luciu îmi dau pe buze undeva între culoarea roşu şi verde a semaforului.

    • Februarie 28, 2011 13:28

      Psi, :))))) eee, îţi dai seama că mi-e drag şi ne-am amuzat aseară de numa-numa, dar de dragul amuzamentului, am exagerat puţin în text. Are şi dreptate să-i pese de felul în care arată, mai ales că prin natura meseriei lui are de-a face cu oameni şi chiar contează aspectul.
      Înaintea unei petreceri şi eu sunt gata înaintea lui😀 Ş-acuma fie vorba între noi, fetele, nu-i deloc rău că-s pedanţi (şi mă refer aici la chiţibuşeală), doar că uneori exagerează puţin:mrgreen:
      Tu ai înţeles ce-am vrut să zic de fapt în postarea asta: ideea nu-i că eu am zece perechi de blugi şi el numai două😉
      te pup, psi draga si-ti doresc o săptămână frumuşică foc!

      • Februarie 28, 2011 13:47

        frumuşică o să fie, jorji… e săptămâna mărţişorului şi a babelor. eu ador mărţişoarele şi mi-e drag că danu se îngrijeşte mereu de un mărţişor micuţ, simplu, pentru psi. abia aştept dimineaţa de mâine să văd ce flecuşor primesc şi îţi doresc să ai parte de bucurie. :))
        ti puuup!

        ps. sper să nu primeşti totuşi o oglindă, chiar dacă aveţi nevoie😆

  5. Februarie 28, 2011 13:31

    Alice, ce-ai fată cu numele necuratului aşa, de luni? te enervaşi? Eu în linii mari, aici pe blog, cam glumesc, nu lua chiar tot ce scriu în serios 😉

  6. Februarie 28, 2011 13:59

    Psi, nu ştiu el ce-o să-mi aducă, dar eu sigur o să-i dăruiesc de mărţişor o pereche de pantaloni😀
    Sunt convinsă că motănelul tău îţi va aduce cel mai frumos mărţişor!
    te pup dulce si eu şi merci că mi-ai adus aminte de babe, tre să-mi aleg una!!

  7. Februarie 28, 2011 14:37

    Tot blugi,nu?
    Noroc cu blugii ca poti fi si mire si bagabont.Da-i la baiat perechea lui de blugi si n-ai treaba cu el o vreme,cam pina cind se uzeaza rau sau pina se rup.
    Fetelor,voi sinteti martisoarele noastre.Nu-i musai,dar daca va puneti un snur (se poate si fara)…

  8. Blue Rose permalink
    Februarie 28, 2011 14:38

    Nici nu-ti mai spun…mai rau decat mine😉

  9. Februarie 28, 2011 14:39

    Nu l-am vazut de mult pe Misu.Sper ca nu-i vreun bai?!

  10. Februarie 28, 2011 16:28

    Cumpara-i o pereche, asa, de martisor!

  11. Februarie 28, 2011 16:38

    Alex, blugi da. Stiu că-s mărţişorul lui cel mai de preţ, dar chiar merită şi-o pereche de budigăi, aşa, o dată pe an😛

    Blue, da-i iubim, că-s ai noştri, nu?

    Virtuale, exact asta spuneam mai sus! Îi iau măi, că dacă nu-i iau eu… nu-i place nici de-o culoare să umble prin magazine, să probeze şi de altfel toate hainele si chiar şi încălţările i le cumpăr eu, şi culmea: îl nimeresc la fix!

  12. Februarie 28, 2011 18:14

    Apoi omu’ trebuia să fie plăcut la vedere, nu?

  13. Blue Rose permalink
    Februarie 28, 2011 18:15

    @Georgiana : Asa-i,ai dreptate😀

  14. Carmen Negoita permalink
    Februarie 28, 2011 18:33

    Vezi… până la urmă tot pentru tine a dorit să fie plăcut la vedere.🙂 Aşa că, dacă vrei să-l faci şi mai fericit, aruncă-i raiaţii ăia şi mergeţi la cumpărături de blugi.😀

  15. Februarie 28, 2011 20:38

    Cu al meu am dus lupte adevarate sa ii schimb cat de cat stilul vestimentar. Adica stilul”neglijent”. Dar se pare ca am castigat, pentru ca acum mi-e drag de el pentru ca ma consulta cand simte ca nu se pricepe sa isi asorteze o tinuta. Iti recomand postarea mea din 15 mai 2010 „Intrebari existentiale”.

  16. Februarie 28, 2011 21:11

    Hai că mi-ai înveselit seara, Georgiană🙂 Şi în sfîrşit am dezlegat şi eu o enigmă ce mă nelinişteşte de ceva ani… Deci el dacă întreabă dacă îs frumoşi blugii, drepţi sau pană şi dacă îi stau bine, e un bărbat moţocos… În schimb cele multe perechi de blugi ale tale stau în dulap pentru că nu mai sînt la modă, în tendinţa sezonului… Acum mi se explică mie multe :))

    Dan îţi citeşte blogul? Ştie ca blugii de la el au stat atîta amar de vreme aruncaţi în dulap, fără să îi bage nimeni în seamă!? Levi Strauss, da? Cadou, da? Cred că la următoarea festivitate de premiere, Liviu al tău va primi de la cumna’su un after-shave Old Spice (vorba americanului)😉

    • Februarie 28, 2011 21:18

      Remi, eu am voie, ca-s femeie, el nu! deci ce-i valabil pentru el nu tre’ sa fie valabil si pentru mine. Asta-i o lege nescrisa.😀
      Citeste si Dan blogul, da, dar nu se supara, ca-i de-al nostru😉 s’apoi las’ sa vada si el ce mult pret pune cumnata-su pe cadourile de el:mrgreen:

      • Februarie 28, 2011 21:45

        Lege scrisă/nescrisă, bine că mi-am lămurit-o. Acu pot să mor liniştit, am aflat în sfîrşit de ce e plin dulapul nevestii şi ea nu are cu ce se îmbrăca…

        Eu sînt mai norocos ca Liviu, mie mi se rup nu la spate, ci între picioare (oare asta să însemne ceva anume?). Dar, la fel ca la coolnewz / Ratatouille, şi ai mei sfîrşesc a fi peticiţi😉

  17. Februarie 28, 2011 21:50

    Remi, :))))))) ti s-or rupe acolo din cauza de dotari:mrgreen: (chestie pozitiva, zic eu)😀
    Bai, eu nu mai peticesc blugii, da-i in ma’sa, ca’n bazar in ieftini! problema lui Liviu este ca nu-i place sa mearga la cumparaturi, probat etc.
    Apropo de dulapurile pline, eu chiar m’am decis s’arunc ce nu mai port! Gata! pastrez toate gioarsele de ani de zile! nu-s normala la cap, clar!

    • Februarie 28, 2011 22:28

      :)) eram sigur că aici vei ajunge: aruncă dreaq cioarsele :)) Apoi mergi la cumpărături, umple înapoi dulapul! Să ai ce arunca peste 2 ani, cînd vei constata că ai un dulap plin de haine demodate pe care oricum nu le-ai îmbrăcat vreodată. Zi-i ca nu-i aşa;) Dar Liviu să stea liniştit, toate astea sînt în vantajul său: altfel, în spatele căror haine să se mai ascundă şi blugii de la Dan pînă cînd Liviu va avea fix mare nevoie de ei!? Ha!?

    • Februarie 28, 2011 22:30

      Remi,
      ahahahahahaaaaa😀😀 eşti de vis!

      • Februarie 28, 2011 22:44

        sar’ mîna… mai ales că am blugii peticiţi între picioare :))

        sar’ mîna şi pentru că mi-ai luminat dulapul… cum ziceam, acum am înţeles şi eu de ce mi-i plin de hainele ei, pe care nu le văd niciodată la lumina zilei decît în ziua în care se hotărăşte să le arunce, după cum te-ai hotărît şi tu acum…

        măcar Liviu a avut norocul să le vadă deja, în căutarea sa de blugi uitaţi de vreme… acu poate să stea liniştit: nu i se va întîmpla să se întrebe oare ce haine erau acolo înainte de a se elibera locul. cel puţin pe anul ăsta:))

  18. Strigo permalink
    Februarie 28, 2011 22:09

    Mie imi place mai mult asa, decat unul sa umble imbracat aiurea.
    Asa ca, bravo la omu’ tau🙂

  19. Februarie 28, 2011 22:11

    M-ai dat gata cu titlul, Georgiana! Mi-am amintit de un bun prieten din Iaşi (nu mai ştiu pe ce meridian o mai fi!), care avea o vorbă când ne vedea că ne cam oglindim înainte să ieşim în oraş (eram la internat, la facultate): „ai noştri ca brazii…cu mucii pi chiept!”, de ne trecea oglindeala! Eram şi noi nişte mucoşi. Bine, nu fac referire cu vorba asta la omul tău! Doamne fereşte!
    Lasă omul să se oglindească, măcar acum. Pe la 70 de ani…o să-i treacă!
    Îţi doresc un Mărţişor fericit!

  20. Februarie 28, 2011 22:21

    Cu ruptu e clar,nu stii cand si unde..Mie la o nunta , intre picioare..I-am prins cu ac da siguranta…Nu se veea nimic din chiloti..Asta, una la mana…Cu imbracatu e jale..Foarte rar le nimeresc..Ba mi-e cald,ba mi-e racoare..Ori vremea nu tine cu mine, nu stiu…Hainele mi le pastrez ca pa sfintele moaste, am grija de ele ,ca acu s-au facut ale draq de scumpe.Nu-mi plac blugii rupti, cu petice si aia cu zorzoane…

  21. Februarie 28, 2011 23:20

    tare greu sa existi imbracat in haine neplacute.
    nu-l face haina pe om …decat sa se simta mai bine

  22. Martie 1, 2011 12:32

    da, la fel fac si eu.
    am vreo 10 pereki de nadragi.
    da’ port numa vreo 3-4.

    pai aia mi-s mici, ca m-am ingrasat
    ailalti is largi, ca i-am luat la oferta cu 200 de mii, ce plm, se pot stramta la o adica, nu? (candva)…

    ailalti nu-mi plac ca ma inteapa
    ailalti sunt in plm raiati
    ailalti nu-s negri
    ailalti is negri, da’ s-au decolorat oleaca pe la genunchi.
    ailalti sunt buni, da nu merge fermoaru’…

    bine c-am reusit sa furgasesc o pereke de-ai lu tata ca ramaneam in jucaria goala.

    ba zilele trecute vad ca pune nevasta-mea mana pe niste blugi si da sa-i spele.
    nu-i spala ca-i port.
    pai cum sa-i porti, cand astia-s blugii mei?
    ai ei erau…

Trackbacks

  1. BLOG DE MĂRŢIŞOR | Blogul lui CARMEN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: