Skip to content

Fost-ai lele…

Martie 25, 2011

Pe lângă bucuria care mi-a invadat corasonul din motive de venire a primăverii (şi care va fi de scurtă durată, că nesuferiţii ăştia de la meteo au anunţat că de duminică vin oareşice lapoviţe şi ninsori… deci, huooo!), ieri am primit pe mail nişte fotografii ce datează din 12 iunie 1992 şi sunt făcute la un banchet de sfârşit de an, mai exact la finele clasei a unşpea. Surpriza mi-a fost una imensă pen-că habar n-aveam de existenţa acestor fotografii. Şi cum toate bucuriile îmi place să le împărtăşesc cu voi, m-am gândit să le supun şi privirilor domniilor voastre. Nu înainte de-a face câteva menţiuni pe marginea lor.
Aşadar, cu ocazia asta o să observaţi că eram tare urâţică (adică mai urâţică decât sunt în prezent), îmi lipsea sexăpilul – asta se poate observa prin comparaţia cu celelate colege care apar în imagini – adică uitaţi-vă şi voi la ele cum sunt îmbrăcate şi dupe aia uitaţi-vă la mine… dar na! eu eram rockeriţă şi nu puteam trăda mişcarea punându-mi egări înfloraţi, mărgeluţi şi fluflu-uri!  şi adaptând o replică a unui clasic în viaţă: ori suntem rockeri, ori nu mai suntem!😀
În fine, singura chestie faină este că eram tânără, părul încă nu intrase în contact cu vopseaua şi cel mai important –  sunt făcute în cea mai frumoasă perioadă a existenţei mele de până acum. Hai că v-am înnebunit! Puneţi mâna şi distraţi-vă, că-i început de uikend!
Vă pup!

P.S. Blugii şi geaca erau cum altfel? decât turceşti şi cumpărate de la consignaţia de la colţul blocului!:mrgreen:

29 comentarii leave one →
  1. Martie 25, 2011 14:49

    😀
    erai tu… şi tu eşti un om care şi cu pene în cap şi cu blugi de la consignaţia eşti tu: un om drag mie! nu să egzistă mai faină şi mai faină rockeriţă! dixit!🙂
    poftim de mă contrazice!

  2. Martie 25, 2011 14:49

    pai erai tare cu blugi turcesti! Eu aveam de PASCANI!! :))

  3. Martie 25, 2011 14:55

    eu, tocmai ce am aflat ca jeansii pentru care ma urau colegele, vestitii mei Rifle si Lee, se faceau la Scornicesti. Eu am prins epoca jeansului in anii 84 – 85, fie ca erau din denim, fie ca erau reiat. Parca eram nebune, nu mai stiam de fuste si rochii, tot universul vestimentar se reducea la o pereche de nadragi.

  4. Martie 25, 2011 15:12

    psi, sunt convinsa, iar sentimentul e foaaaaaarte reciproc! Is misto, ma alintam si eu… hi hi hi
    daca nu eram misto nu ajungeam pe coperta Vogue!😀

    Cool, am avut si de aia!! da’ erau misto, rezistenti, purtai la ei intr-o veselie😀

    dr. Lecter, :)))))) colegele alea tot niste femei erau si ca orice femeie, normal, erau inzestrate cu invidie!! De aia eu mai toata viata am avut prieteni baieti. Apropo de nebunie, tin minte ca maica-mea era disparata ca nu-s deloc feminina! Viseaza de 36 de ani sa ma vada imbracata c-o fusta😀 Acum sunt la fel. Nu stiu sa port o rochie, nu stiu sa merg pe tocuri, in concluzie sunt cam baietoasa, da’ stii ce? asta nu mi-o cauzat si slava domnului, supravietuiesc!!

  5. Martie 25, 2011 15:45

    Foarte faine imagini! Imi inchipui cat te-ai bucurat sa le vezi dupa atatia ani.
    Nu stiu de ce zici ca erau uratica! Pentru ca nu-i asa. Si mai aveai si o privire melancolica… Rokerita ganditoare!
    Iar mustata colegului din mijloc…e faina de tot! Nu stiu ce ne placea, pe vremea aia, sa stam cu ciufuliturile alea sub nas🙂

    PS. Uite ca m-ai inspirat sa scriu si la mine de amintiri din liceu! Mersic, Georgi!

    • Martie 25, 2011 16:02

      Alex, atata’ti trebuia sa’mi dai dreptate si sa zici ca eram uratica😀 Aia cu ganditu’ e de sanchi! de mica stiu sa stau la shooting:mrgreen:
      Fotograful meu actual ar fi tare mandru de mine!

      Hai ca-ti astept postarea cu interes maxim!

  6. Traian permalink
    Martie 25, 2011 16:06

    Egarii negri, jos palaria, stau exact cum trebuie…
    Costumul tau (Pyrhamid?) era nr. l la vremea aia.
    VREMURI !

  7. Martie 25, 2011 16:10

    Georgi, faină erai, faină ai rămas! Păr lung, succes la Brad!😉
    Păr scurt, succes în Vogue. Vezi?! :))
    Frumoase amintiri.🙂

    • Martie 25, 2011 16:13

      Mirela, esti tu draguta!!!
      adevarat e ca fiecare varsta, cu frumusetea ei.
      Brad m’a descoperit inaintea celor de la Vogue. hahahaha
      hai si tu cu pozele cu xaba, chiar m-ai facut curioasa😛

  8. Martie 25, 2011 17:55

    Hai ,bai, ca aratai bine, ca si-acu ,dealtfel..Toti zicem asa:fost-am lele..Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti.. :)) Alex, nu te lua da ciufulituri, ca io am si-acu supt nas ciufulituri! Si nu pot s-o dau jos, c-o am si pa certificatu da nastere!

  9. Martie 25, 2011 17:58

    Bai, da de blugi Brooklin nu ziceti nica? Ca am purtat si d-aia..Mi-au fost livrati prin posta, la colet..Numaram zilele sa apara…

  10. Martie 25, 2011 19:58

    hai mai ca erai si atunci sexoasa…
    mi s-a facut dor de consignatia :)))

  11. miki permalink
    Martie 25, 2011 20:30

    Uaaaau, aveai si geaca… Pai erai tare mai ! Eu aveam doar o pereche de Pyramid, de aia bufanti, cu vreo 3 marimi mai mari ca sa-mi vina bine de lungime. Le facusem niste „pense”, dar tot ii mai scapam la vale😀 Da-i purtam, ca dadusem o groaza de bani pe ei (luati in rate, deh). Da’ si eu eram gagica cand mergeam cu gasca de rockeri la bere, pe terasa la Bolta Rece

  12. Martie 25, 2011 21:30

    Stii ca este vorba aia:
    „Cine-i frumos, e frumos si-n pielea goala”
    Cam asa si cu blugii turcesti.

  13. Martie 25, 2011 21:49

    Bre nenea Viruse, n-am nimic cu mustăcioşii adevăraţi, dar noi, la liceu, purtam nişte caricaturi de mustăţi. Vorba ceea: „mustăcioara lui…coada mâţului!”😀
    Io am purtat şi barbă câţiva ani, ca să par mai bătrân. Acum…am dat-o jos ca să par mai tânăr!🙂

  14. Strigo permalink
    Martie 25, 2011 21:52

    Trecut-au anii…
    Si ui ca moda „egarilor” s-a intors😀

    Ce misto!

  15. Martie 25, 2011 21:59

    eu tot uit sa te intreb ceva: ce fel de librarie media aveai pe blog??? cre ca era ceva tare misto, daca deja regreti.

  16. mishulake permalink
    Martie 26, 2011 1:06

    O tempora !
    Hai bai, nu te mai denigra atita, ereai mistoaca ! ce mai !
    ( In foto 2 sigur nu ereai dupe o liniutza ceva?)
    Si ia d-aci o piesa ce mi-a venit in minte la vederea foto-urilor de mai sus

    Nancy Sinatra Bang Bang

  17. Martie 26, 2011 6:48

    Daca porti o haina cu atitudinea potrivita, asta e tot ce conteaza!
    Frumoase pozele acestea… Eu din vremea liceului nu am, desi amintiri foarte dragi mi-au ramas in suflet de-atunci. Si vreo trei prietene pe viata…

  18. Martie 26, 2011 13:31

    virusel, eh, nu eram chiar de vis (intre noi fie vorba), dar oricum apreciez faptul ca esti un domn!

    scorpio, sexoasa cred ca eram doar cand imi dadeam jos straiele:mrgreen:

    miki, tre sa facem cumva sa ne intalnim!

    Virtualkid, ai dreptate! ca intotdeauna de altfel😛

    Strigo, s-a intors moda dar intre timp s-a acumulat ceva celulita :)))

    Dr. Lecter, am sters din greseala toate fotografiile de la toate postarile si crede-ma ca aveam cu sutele iar unele chiar erau reusite😦 Ar trebui sa ma apuc sa le pun la loc, da’ mi-e groaza…. trebe timp si muulta rabdare!!

    Mishulake, nu stiu cum mai ieream, da’ cert este ca ma intalnesc cu colegi de liceu care-mi zic ca „mai, da’ ce faina esti, cum de nu te’am observat in liceu”? (Na, ca m’am dat rotunda oleaca)!😀
    Cat despre melodie… imi place mult, e coloana sonora din Kill Bill, un film tare drag mie🙂

    Acuarele, ai pus punctul pe i! asta este – totul tine de atitudine!
    faza faina-i ca nici eu nu aveam amintiri palpabile pana sa primesc de la un coleg fotografiile astea, deci iti dai seama cam cum am reactionat la vazul lor! Cei mai frumosi ani, clar!

  19. pepe permalink
    Martie 28, 2011 15:23

    Pyramid rules…

  20. Aprilie 1, 2011 19:13

    eu giana shi mishulake, toţi 3 cu bucurii la Nancy Sinatra… mai intră cineva în club???😀

    şi dacă tot discutaţi de musteţi, am zis şi eu la vremea vremii să-mi las mustaţă… dar arătam ca… doi idioţi, câte unul de fiecare parte a oglinzii… :))))
    nu, nu mi-am lăsat niciodată mustaţă… da’ mă păleşte din când în nd câte-un sictir şi-o lene de „uit” să mă bărbieresc cu săptămânile… singurul motiv pentru care nu am „fuior” de ermit e că începe să mă mănânce barba aia de-mi vine să urlu…

    92, zici???…
    la ora aia io terminam liceul, c-am fost seralist, şi lucram deja la Radio…
    tocmai ce-mi cumpărasem, „din prima leafă”, un tv Sport albonera… cred că mai e pe undeva, pe-aici…😀
    şi cam tot pe vremea asta, aka iunie-iulie 92, urma să-mi trag şi HC91-ul… că de HC85, sufletu’…

    şi da, aveam şi eu blugi turceşti, ieşeam seara „la gagici”… până prin 96, când m-am văzut la oache cu nevastă-mea…

Trackbacks

  1. Poveste parfumată între bloggeri. Cutiuța cu minuni. « Mirela Pete. Blog
  2. DEXIGN. Prodecho: logo și stationery « Mirela Pete. Blog
  3. Interviu despre blog, propus de Zina « Mirela Pete. Blog
  4. Miercurea fără cuvinte. Wordless Wednesday 2 « Mirela Pete. Blog
  5. Noi! « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: