Skip to content

Ce minune că sunt!

Aprilie 12, 2011

Vorbeam ieri c-o prietenă despre căsătorie în general şi din vorbă-n vorbă am ajuns la concluzia că-i o mare loterie şi, nelipsite de simţul umorului, am asemănat-o cu ciupercile: afli cum e abia după ce mănânci! Şi uite aşa, mi-am adus aminte de-o experienţă nefericită din viaţa-mi, experienţă în urma căreia puteam s-o mierlesc!
Aşadar, organizează maică-mea împreună cu colegii de birou o excursie cu destinaţia Bucovina, un tur al tuturor mănăstirilor de prin zonă. Şi hop şi eu, că şi aşa prietenu-mi era plecat în armată. Ţuşti fundurile în maşină şi la drum cu noi! Pe vremea aia maică-mea conducea un Oltcit – tare bine se mai comporta la drum lung – maşina, că maică-mea se lua la întrecere cu colegii, se depăşeau, se urmăreau, ce mai! un adevărat raliu şi-o veselie care promitea un uikend de vis!
Drumul n-a fost foarte lung şi deci am ajuns destul de repede la destinaţie. Soare, vară, plăcut. Vizitam o monastire, ne urcam în maşină preţ de câteva minute, coboram, altă monastire şi tot aşa până-n seară. Destul de obosiţi şi înfometaţi, am hotărât c-ar fi timpul să ne îndreptăm către pensiunea unde aveam să fim cazaţi, undeva pe la Poiana Largului. Pe marginea drumului în afară de peisajul care-ţi tăia suflarea, mai putea vedea şi nişte tănţici care vindeau ciuperci. Dar ce ciuperci! crăpau de sănătate! maşcate, aşa, ca de la munte. Îţi lăsa gura apă numai cât le priveai şi ţi le şi imaginai făcute pe grătar, la mare artă.  Tragem frumos maşina pe dreapta şi cumpărăm şi noi o găleată, să ne ajungă, să fie şi să se găsească! Ajungem la pensiune, ne cazăm şi hai afară la făcut grătarul. Eram în total vreo zece inşi. Şi-au ocupat în marea lor majoritate locurile pe băncuţele de pe terasă şi aşteptau ca masa să le fie servită. Dar cum mâncarea nu avea să cadă din cer, cineva trebuia să presteze. În hărnicia-mi şi văzând că nimeni n-are niciun imbold muncitoresc,  mă apuc de spălat ciupercile, după care le aşez frumos în şir indian pe grătar. Le bibileam ca pe sfintele moaşte, le întorceam pe toate părţile şi, bineînţeles, spre final am şi gustat una, ca să vadă gura mea dacă-i destul de făcută. În paralel, lumea se simţea bine, berici, glumiţe, hohote de râs.  Doar un coleg de-al maică-mii, un băieţel de-o seamă cu mine, tare simpatic (dar era venit cu iubita), se mai lupta cu nişte porcării la grătarul de vis a vis. După episodul grătar şi după o seară minunată care s-a lăsat inclusiv cu dănţuială, a venit ploaia- o ploaie din aia hotărâtă cum numai la munte poţi întâlni – ocazie cu care-am pus şi noi punct primei seri. Adică nu noi, scuze. Doar ei. Măi copii, mi s-a făcut un rău ce nu poate fi exprimat în cuvinte. Nu vreau să intru în amănunte spre a nu vă produce greaţă, dar cred că m-am răstit la pantofi de circa 20 de ori, ba chiar mi-am reperat toate tipurile de bilă: A, B şi C – pe care le ştiam cum arată încă de pe vremea când am făcut şcoala sanitară. Dacă vreţi vi le explic şi vouă.😀 Vreţi, nu? Deci, bila secretată de ficat este deschisă la culoare, gălbuie asta-i bila C, bila concentrată din colicist este brun-închisă şi mai vâscoasă (bila B) iar  pe canalul coledoc este bila A care-i de fapt un amestec între bila C şi bila B. Aţi înţeles, da? Ok. Unde rămăsesem?:mrgreen: În fine, totul secondat de-o diaree cumplită. Practic vomitam stând pe wc. Mama săraca, depăşită fiind de situaţie şi văzând că nu-mi mai revin, a dat fuga la recepţioneră în căutare de telefon cu scopul de-a suna la salvare. Canci. Din cauza furtunii de afară, căzuse reţeaua. Nu numai că nu se putea da un telefon, dar n-aveau nici măcar o lămâie în dotare. Doamna de la recepţie însă a fost tare „drăguţă” şi „încurajatoare” şi i-a povestit mamei cum acum două zile i-a luat ambulanţa pe doi tineri, tot din cauză de ciuperci cumpărate de pe marginea drumului, şi chiar se întreaba ce-o mai fi cu ei? Mda. Bine-ar fi fost să fi aflat dinainte….  Hitchcock şi nimic altceva.  Una peste alta, nu ştiu cum şi când au apărut zorii zilei, dar tare m-am mai bucurat c-am apucat să-i văd🙂 Atunci am realizat că am un organism care ştie să lupte şi-am fost tare mândră de el.
A doua zi, ca o curcă leşinată, cu un tub de hellas în mână,  m-am târât după grupul vesel care-a mai avut de vizitat vreo două mănăstiri, că doar nu aveau să se împiedice de un mic ghinion- acela de-a avea cu ei un convalescent. Eram pălită şi nu-mi doream decât s-ajung la mine acasă.
Odată ajunsă acasă, mă întâmpină frate-miu şi-mi dă vestea cea mare: prietenul (de care vă spuneam la început), a venit într-o permisie surpriză la mine. A fost o surpriză într-adevăr. Şi pentru mine şi pentru el. Neplăcută. de ambele părţi.
Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea. Voi aţi trecut vreodată peste vreo cumpănă care ar fi putut să vă fie fatală?

Şi, ca să vă fac o surpriză, am şi ceva poze de atunci!😀

Înainte:

şi după: (de observat că totuşi mai aveam puterea de-a zâmbi).

Ce bine c-am rezistat otrăvurilor, că altfel nu mai ştiaţi voi de Georgiana decât poate de la ştirile pro tv de la ora 5.

later edit

M-am pierdut cu povestirile despre bilă ş-am uitat să vă zic esenţialul!!

După ce-am adus ciupercile la masă, nu ştiu care s-a trezit să zică că el n-are încredere în ciupercile astea, c-‘o auzit că se cam duc cu vântul sporii de la alea otrăvitoare la alea bune şi se combină şi bla bla. Drept urmare, în afară de mine şi de băiatul ăla (care era cu pretena), n-a mai mâncat NIMENI. Şi aşa când e vorba de un grătar nu te arunci la ciuperci ci mai curând la o ceafă sau un mititel.  De băiatul ăsta nu v-am mai spus, dar o dat şi el la raţe de vreo două ori, nimic grav totuşi. La mine-a fost mai nasol pentru că am mâncat şi în stare pură, de pe grătar înainte să se fi terminat de făcut.

Huh, gata! că lungă poveste v-am mai zis!

35 comentarii leave one →
  1. Aprilie 12, 2011 19:21

    Sa verificam, inainte de a da cu parul! Eu am cam crescut prin paduri, si cunosc nebuneala ciupercilor de padure. Nu ai voie sa bei alcool, la ele, pentru ca e de mare cufureala. Mai ales bere. Asa ca, daca ai beut ceva pe langa ciupercile alea, zi saru mana ca n-ai facut o toxiinfectie cu strigaturi, cu ochi si maini umflate, cu cap de porc si alte fineturi.

  2. Aprilie 12, 2011 19:30

    Doctoro, am beut o bere, n-am băut? hm, nu mai reţin exact, c-au trecut ceva ani de atunci, dar cred c-oi fi băut totuşi, că nici pe vremea aia nu duceam la ureche😀
    Deci zic MERCI, da?

  3. Aprilie 12, 2011 19:35

    Da bine ca ai scapat! Acuma…paguba de hartie igienica se mai recuperaza!😀

  4. Aprilie 12, 2011 19:54

    Uite ca ti-ai luat si un like, sa nu mai plangi! Si ca sa fac un comentariu in tema cu ce-am scris eu mai devreme…deci…aaa…despre ce e vorba in post?😀

  5. Aprilie 12, 2011 20:14

    Uite-l ma!!!😀

  6. Traian permalink
    Aprilie 12, 2011 20:18

    Risu’ – plinsu’, dar n-a fost otrava, ca o buleau toti !

  7. Aprilie 12, 2011 20:20

    Te-ai rastit la pantofi? :))) Vorbire colorata, de moldoveanca…
    Stai cuminte ca daca erau otravite nu te alegeai tu cu o indigestie numai.

    • Aprilie 12, 2011 20:59

      Lora, dulşele grai! îl ştii şi tu!😛
      hai c-am pus later edit! tare buimacă-s!😀

  8. Aprilie 12, 2011 20:41

    Lume, stati asa ca mi-am adus aminte de-o fază despre care am uitat să scriu in postare!!!
    am pus later edit.

  9. Aprilie 12, 2011 20:48

    Fii serioasa!
    Cred ca s-au ofilit toate ciupercile de tipul ala,din padure,dupa ce au facut cunostinta cu tine.

  10. pinguinu nuclear permalink
    Aprilie 12, 2011 21:11

    „Practic vomitam stând pe wc.” – tu imi aduci aminte de tinerete. :-))
    Daca era de la ciuperci, imi imaginez ca toti ar fi trebuit sa o patiti la fel. Atunci sa vezi distractie…

    • Aprilie 12, 2011 21:14

      Pinguinule, te rog eu citeste si later edit-ul!!!!!!!

      iar apropo de tinerete, bine ca totusi stăteai PE el!😀

    • pinguinu nuclear permalink
      Aprilie 12, 2011 21:14

      am citi si „later edit”. Acum te rog sa iti imaginezi ce era daca ati fi mancat toti ciuperci… :-))

  11. Strigo permalink
    Aprilie 12, 2011 21:42

    Tulai… cum sa ai incredere in ciupercile cumparate de pe marginea drumului? Ai merita o bataie de sa ti se inroseasca fundul😀

    No, ghine ca ai scapat🙂 CHIAR MA BUCUR🙂

    • Aprilie 12, 2011 22:01

      Laura, iaca cum să am încredere? îs credulă de felu-mi şi-o halimoasă şi-o lacomă. Când văd mâncare uit de mine😦
      NO, ŞI EU MĂ BUCUR !! şi stii tu de ce! nu mai zic, că dupe aia iar spui c-am scos periuţa:mrgreen:

  12. Strigo permalink
    Aprilie 12, 2011 22:02

    No, si amu te-ai sparia de o periutza😀

  13. Aprilie 12, 2011 22:45

    Deci, a fost totuți o indigestie cel puțin, dacă nu o formă chiar ușoară de otrăvire.
    Iar chestia cu alcoolul… ei, o să vă surprindă, dar există specii de ciuperci (nu-mi cereți să vă zic exact care, că le-am mai uitat și eu, dar am reținut esențialul), la care consumul de alcool le scade toxicitatea. Am reținut asta de la una dintre orele noastre de igienă!
    Și încă una legată de ciuperci (cu riscul de a-i plictisi pe cei cărora le-am mai spus asta):
    Am un prieten care a ilustrat un album despre ciuperci. Și îi pusese un motto cel puțin haios: ”Cine iubește ciupercile, nu poate fi un om rău… mult timp!”😀

    • Aprilie 12, 2011 23:24

      Mel, ceva otrava a fost… sau cel putin asta a declansat raul. De baut n’am baut in cantitati industriale si nici de mancat nu mancasem altceva in ziua aceea.
      Faza cu motto-ul e chiar misto😆

  14. Aprilie 12, 2011 23:24

    slvc-m-ai demoralizat. dati navala si cititi-ma ca-mi plac ciupercile si daca dau coltul ramaneti fara mine😀
    in alta ordine de idei am dat like, ce mai fac acum???
    fataaaaaaa, in loc de lamaie n-ari fi fost bun niste lapte, ca parca asa zicea o vorba din batrani!

  15. Aprilie 13, 2011 0:51

  16. mishulake permalink
    Aprilie 13, 2011 6:13

    De-tzi venea pretinu’ in permisie nu surpriza ci anuntata, scapai de cumpana asta a vietzii si nu ne mai ziceai acu cum ereai s-o mierlesti.
    Cu d’astea cumparate pe mar’nea drumului patzii si io ceva aproape similar, luai un vin d’ala galbin ca oleiu’ di pe la Valea Calugareasca, buuunbun tare, galbenit cu floare de shofran si adus la gust cu dreaci stie ce. Bruuuh ! M-am lecuit de luat la „oferta” !

  17. Aprilie 13, 2011 8:33

    Si eu am avut o experienta din asta cu multi ani in urma. Era in ziua alegerilor, in ’96 parca pt ca stiu ca m-am tarat pana la sectia de votare ca sa pun stampila. La mine a fost nasol ca incepuse sa mi se tulbure vederea si imi curgea saliva din gura valuri. Eu am avut noroc ca dupa ce mi-a dat mama un pic de lapte am vomat si m-am linistit. Dar era sa ma duc la intalnire cu Doamna Cosescu, in loc sa ma duc la votare.

  18. Aprilie 13, 2011 9:46

    de ce a fost neplacuta surpriza?

    ha,ha..prietena mea din austria ,Ina,cunoaste toate felurile de ciuperci si mereu se duce sa culeaga din padure. eu sunt bota! si intr-o zi,plec eu cu sora lui Schatz sa batem potecile si unde nu se pune aia sa culeaga cele mai frumoase ciuperci si rosii si mari si umflate :)) ..si vine cu cosul la prietena mea sa ii arate ce ciuperci a cules cu mine…
    bineinteles ca Ina i le-a aruncat pe toate..:))

  19. Aprilie 13, 2011 12:19

    ce frumoasă eşti cu hellasul ăla în mână!😆
    bine că ai scăpat. dar ai uitat să ne spui dacă mai grătăreşti ciuperci. eu nu! şi tot de la o răsteală de-asta mi se trage. doar că eu neavând cunoştinţe despre cele trei tipuri de bilă m-am rezumat la a suferi adânc şi în linişte!

  20. Aprilie 13, 2011 13:50

    eu le grataresc numai daca le culeg eu cu minuta mea! una cite una. Sau cumparate de la supermarket … ugh …

  21. Aprilie 13, 2011 14:06

    Am recitit păţania ta şi, deşi este o întâmplare tragică pentru tine, îmi place că ai povestit-o cu mult umor. E tare bine să poţi să faci „haz de necaz”. Treci mai uşor peste astfel de cumpene.
    Trebuie să-ţi pun o întrebare: Georgiana, de unde ştii tu cum este o „curcă leşinată”?😀 Am râs cu lacrimi la expresia asta!
    O zi frumoasă îţi doresc!

  22. Aprilie 13, 2011 14:50

    Giana, asta chiar ca e o poveste de amintit! Dar pot fi verificate ciupercile daca sunt comestibile sau otravitoare: le rupi in doua si astepti 122222333 secunde. Daca se innegresc, adios.:D…Poveste asta imi duce aminte de excursia din a IV-a in care am luat la rand toate manastirile din zona: Neamt, Vovidenia, Agapia, Schitul Sihla-care mi-a placut cel mai mult (mai sunt ceva-ceva, dar cine si le mai aminteste?). Te pup:* c ya!:)

  23. pinguinu nuclear permalink
    Aprilie 13, 2011 15:18

    am auzit si eu de diverse metode de verificat ciupercile culese din padure. Cea mai sigura metoda e sa intrebi un batran de prin partea locului. De preferinta batranul sa iti fie ruda si sa te intelegi bine cu el… :-))
    Merg la sat la bunica mea. O taiem la padure la cules de ciuperci. Piciorul caprioarei se numeau. In 2 ore, 4 persoane am umplut un portbagaj de dacie. Le-am gatit in toate felurile. Au fost grozave. (ok, recunosc, mie nu mi-au placut, dar toti ceilalti au mancat de au visat noaptea numai ciuperci – ei ziceau ca sunt grozave :-))).
    Dupa 2 ani – iar la bunica. Cineva vine cu propunerea sa mergem dupa ciuperci. Un unchi din sat zice ca nu, anu asta nu sunt bune. What??! Ceva legat de cantitatea de precipitatii cazuta. Iar dupa alti 2-3 ani iar am mancat cu kilele ciuperci (de data asta am gustat si eu). Ideea e ca nu se cumpara din piata sau de pe marginea drumului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: