Skip to content

Run Georgiana, run!

Aprilie 19, 2011

Astăzi, după aproape un an de la incidentul cu amstaff-ul care mi l-a muşcat pe Gipsy – aşa de bine c-a fost nevoie de intervenţie chirurgicală -, l-am slobozit! Da, aşa marcată am fost de episodul ăla încât în tot acest răstimp l-am ţinut numa-n lesă ba chiar, – şi aici o să ziceţi că nu mi-s toţi boii acasă – când se apropia de noi un maidanez de talie mai mare, mai „maşcat” aşa, mă năpusteam asupra-i şi c-o mişcare sigură îl înşfăcam şi-l luam în braţe, ca o adevărată mamă. Aş face o paranteză mică şi v-aş mărturisi că poate că-i mai bine că n-am copil pentru că mă gândesc c-aş fi niţel cam sufocantă!
Şi cum spuneam, astăzi, împinsă parcă de-o dorinţă de vindecare (a mea), l-am lăsat liber… nu numai c-a zbughit-o de lângă mine ca scăpat dintr-o detenţie lungă, dar s-a şi întâlnit cu un alt câine (mascul şi el) cu care, culmea, s-a înţeles. S-a jucat cu el şi  s-au alergat, parcă să-mi arate cât de bolnavă cu capul sunt! De unde-am tras concluzia că asemenea nouă, şi animalele simt dorinţa de comunicare ca şi noi- oamenii-, dar nu cu noi.
Soare, primăvară, un vânticel blânduţ. M-am trezit alergând. După mine, cu urechile fluturânde, înghiţind pământul, cu entuziasm şi c-o determinare de parcă participa la vreun concurs, venea Gipsy. Hehehe, voia să mă întreacă! Nu mă las, accelerez, însă fără succes. Pentru un moment, lipsită de rezistenţă şi cu plămânii destul de îmbâcsiţi de nicotină, mă las întrecută. Totuşi,  cum nu-s confecţionată numai din mămăligă, trag de trei ori aer în piept şi prind iarăşi viteză. Când aproape să-l ajung, calc într-o baltă pe care chiar n-aveam cum s-o sesizez acoperită fiind de iarbă. Mă duc cât mi-s de lungă să-i iau pulsul – bălţii, ocazie cu care mă umplu de noroi din cap până-n picioare! Ulterior, am realizat că şi glezna mi-e puţin luxată şi le cam şchiopătez,  dar ce mai contează? A venit primăvara!!!!

32 comentarii leave one →
  1. miki permalink
    Aprilie 19, 2011 19:55

    Daca-ai sti cat de bine iti inteleg frica de-a nu pati ceva „baiatu”… Si eu stau cu ochii la geamul deschis ca „pe butelie”, ca nu cumva sa se repeada vreunul din „copiii” mei si sa se rupa plasa si, Doamne fereste, sa cada de la etaj . Ii vad cum urmaresc pasarile din copacul din fata geamului si mi-e frica de mintea lor putina. Cat despre glezna, da si tu cu un anti inflamator si poate trece repede. Pe vremuri erau niste tablete (una alba, una roz) care se dizolvau in apa si puneai comprese cu zama aia si trecea intr-o zi-doua, dar nu stiu nici daca se mai fabrica, nici cum se chemau. Poate te sfatuieste Mel !

    • Aprilie 19, 2011 20:10

      Miki, exact! cum se cheamă asta? scenarită?
      Burov se cheama solutia aia… Dar nu mai bine dau cu naturiste din astea gen: palincă sau vin? adică un fel de anesteziante din astea de iau pe cale orală?

  2. Aprilie 19, 2011 19:57

    Fata, da chiar ca ai asteptat primavara! Cand ai scapat la iarba verde ai facut mai rau decat cainele. Fata, asa de tare a crescut Bahluiul?

  3. Aprilie 19, 2011 19:58

    P.S. Miane daca mai iesi cu cainele pe toloaca o sa iti fac bezele de pe celalt mal. Stii tu…ca la podul de flori. Daca o sa vezi o nebuna ca iti face semn cu batista sa stii ca sunt eu.

  4. Aprilie 19, 2011 20:07

    Minoki, a fost şi mai crescut!! Bine că s-a oprit ploaia!
    Hai pe bune! vii?? să ştiu, s-aduc şi-o bere!😛

  5. miki permalink
    Aprilie 19, 2011 20:16

    Georgi, or fi bune si anestezicele alea, dar daca peste noapte se umfla si maine esti catelusul schiop?
    Si zic si eu de Bahlui ca, intradevar, a fost mai mare acu cateva zile. L-am monitorizat de la geam in fiecare zi!😀 Intrebare existentiala: unde sta Minoki? In Mircea sau pe Cicoarei?

    • Aprilie 19, 2011 20:19

      eh, o sa ma plimbe Gipsy pe mine! las sa vada si el cum e !😀
      Miki, Minoki stă undeva prin Mircea- zicea ea mai zilele trecute..

  6. miki permalink
    Aprilie 19, 2011 20:21

    Aha! N-am fost pe faza cand a zis. Si e si ea mama de catel?

  7. miki permalink
    Aprilie 19, 2011 20:38

    Eniuei, se pare ca nu mai e pe-aici. S-o fi retras la TV. Eu am tot butonat si nu-mi place nici un film. Pi protv e cu bataie, pi hasbeo triler si-n rest, seriale.

    • Aprilie 19, 2011 20:47

      Mikisor, pai tot de aia stau si eu aici, calare. Dac-am fi fete organizate, n-am sta în casă pe aşa frumuseţe de vreme… Hai să vedem, poate pe săptămâna viitoare o luăm şi pe Minoki şi ieşim undeva la o bere, un suc, ca fetili🙂

  8. miki permalink
    Aprilie 19, 2011 20:53

    N-ar fi rau! Am fost odata la un resto pe la Minerva si mi-a placut. Parca Rita ii zice locului.

  9. Aprilie 19, 2011 21:23

    eeeei… se pare că ai primit botezu primăverii.😆
    babele au o vorbă: se spune că atunci când cazi pe loc drept te măriţi. fiind deja căsătorită , nu ştiu ce ţi-ar zice babele că se poate întâmpla…😉

  10. Traian permalink
    Aprilie 19, 2011 22:32

    Dovada ! Pui o poza cu tine lunjita, ti cred, nu, nu ti cred…!

  11. Una permalink
    Aprilie 19, 2011 22:36

    „nu-s confecţionată numai din mămăligă”? :))
    cred si eu, dupa cat holsten ai papat in weekend😀

    • Aprilie 19, 2011 22:44

      Una, :))))))))) cereale, deci!
      Pup iu!

      • Una permalink
        Aprilie 19, 2011 22:56

        be-uri, vitamine…. tocmai mi-am scos un urs rece din congelator, face bine la durerea de gat!😀

  12. Aprilie 19, 2011 22:59

    Una, hai s-avem pofta! eu beau un vinuc de casă, frăguţă, tot receeeeee! Norocel!

  13. Aprilie 19, 2011 23:51

    Bravo, fată! Așa și trebuie! Ce mai contează o gleznă lejer luxată! Important e că ai simțit primăvara prin toți porii. Și n-ai auzit cum ziceau ăia în reclama la detergent: ”Murdăria e bună!”😉

  14. Aprilie 20, 2011 0:37

    Pentru copilul tau, orice!
    Pentru primavara care s-a lasat atata de mult asteptata, nimic nu doare prea tare!
    Pentru tine, pupici!

  15. Aprilie 20, 2011 8:37

    da Geo..e rost de primavara :)).

  16. Aprilie 20, 2011 10:53

    vazusem eu un film asa, era un film mai serios nu o comedie, tinea stapana cainele in lesa fiindca erau strazile prea circulate si asta avea o placere sa latre la masini. La tinut ea cateva luni, a pandit dimineata Zilei Recunostintei, era inca soare afara numai bine de plimbat si i-a dat drumul. Strazile pustii. Si se invarte catelul de doua ori pe langa ea, intre timp ii suna telefonul, si cat se uita sa vada cine o apeleaza cainele tushti in strada si o masina a trecut peste el. =))

    • Aprilie 20, 2011 11:44

      nu mi se pare atat de amuzant…

      • Aprilie 20, 2011 12:00

        Dar stii bancul ala:
        Un caine moare, miros infect pe o raza de 10 kilometri. Intr-o zi hoitul lui este vizitat de doua muste. Deodata vine mama lor si spune: Fetelor, ia plecati de aici!

  17. Aprilie 20, 2011 11:42

    :))) fix mi te-am imaginat, draga Giana, plina de noroi, alergand de zor prin baltoace. Se bucura si catelusii de primavara. Si eu ma bucur.

Trackbacks

  1. Miercurea fără cuvinte. Wordless Wednesday 5 « Mirela Pete. Blog
  2. Bănia « Clipe de Cluj
  3. DEXIGN. Webdesign: Castle.ro « Mirela Pete. Blog
  4. Proiecție la Castelul Banffy în cadrul TIFF « Clipe de Cluj

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: