Skip to content

Despre flori

Mai 19, 2011

Am tot vorbit cu toţii, cu diverse ocazii despre flori. Le-am fotografiat şi le-am postat pe bloguri de dragi ce ne sunt. Ideea acestei postări mi-a venit adineauri după ce-am fost în vizită la draga noastră Redsky care ne vorbeşte azi despre minunaţii stânjenei sau irişi, cum li se mai spune. Îmi plac şi mie foarte mult şi pe an ce trece decopăr că irişii ăştia nu-s numai de culoare mov aşa cum credeam. Însă nu despre florile care ne plac vreau să vorbim, ci despre acelea care nu ne plac. Mie de exemplu îmi repugnă gladiola. Gladiola, în afară de faptul că n-are niciun miros mai e şi lungă, aproape interminabilă, practic arată ca un par c-o floare-n vârf – „o năframă-n vârf de băţ”. Niciodată nu vei găsi o vază pe măsura ei! Deci nu-mi place.
O altă floare care nu-mi dă bine la ochi este cala – mie personal îmi dă senzaţia că-i o floare artificială care imită fără şansă de reuşită o floare naturală. Nu ştiu dacă mă înţelegeţi… E rece si parcă lipsită de viaţă. I-ar sta mai bine dacă ar fi din plastic 😀
Referindu-mă la florile de ghiveci de data asta, nu-mi place absolut deloc ficusul. Creşte în neştire ca un „haldan”, nu face flori şi mai ai şi de lucru cu ea, că tre să-i ştergi frunzele de praf o dată la două zile. Şi ocupă şi spaţiu.
În rest… îmi plac toate buruienile! Îmi place să primesc şi să dăruiesc flori şi încă visez la un covor din petale de trandafiri pe care eu să calc…
Acuma aştept să-mi ziceţi şi voi ce flori nu vă plac?

Anunțuri
36 comentarii leave one →
  1. Mai 19, 2011 11:10

    hmmm, eu-s in plina transformare de caracter, asa ca imi place tot si floarea de urzica 😀
    intr-o vreme detestam gladiolele pentru ca numai din astea primeam de ziua mea, insa le-am descoperit de cele visinii, cu aspect regal si mi-am schimbat parerea. ficusii imi plac aia care arata ca de camuflaj, cu nuante multe de verde si alb.
    nu-mi place in schimb sa sterg praful, deci saracele plante se sufoca in compania mea…asa ca le admir pe ale altora!

    • Mai 19, 2011 12:31

      sangele albastru şi-a spus cuvântul pînă la urmă, deci da! 😀

    • Mai 19, 2011 12:37

      gladiolele sunt printre flori precum canisii imperiali printre caini 🙂 🙂 🙂

  2. Mai 19, 2011 11:16

    Mie imi plac toate.
    A fost.
    Ieri.

  3. Mai 19, 2011 11:28

    hmmm … oare citeste cine trebuie faza asta cu covorul din petale de trandafir? :))

  4. Mai 19, 2011 12:22

    :))..nu-mi plac crinii(mie imi aduc aminte de tataia,care zacea in cosciug,plin de crini :)) )si nici mirosul lor.
    nu-mi plac muscatele.

    • Mai 19, 2011 12:34

      scorpio, eşti bestială bre! mă faci să bufnesc în râs de fiecare dată! ai tu darul ăsta… mânca-ţi-as sufleţelul tău de spirituală! :)))

    • Mai 19, 2011 12:40

      adica nu mai e sicriu, ci siCRINIu? 🙂

  5. Mai 19, 2011 12:34

    Georgi, am mers in satul copilariei mele si liliecii se cocosau sub povara frumusetii. vezi dara, frumusetea poate fi o povara si pentru copaci 🙂 ei bine, am cules cate au incaput in doua galeti mari de vopsea, in apa proaspata de fantana, alaturi de ceva lalelute cu capul mare ( cred ca au un IQ important printre flori) si niste flori ca niste globuri din copacul de craciun (nu stiu cum se numesc 😦 ). am facut un superbuchet. dupa ce l-am facut, mi-am dat seama ca nu m-am gandit pentru ce l-am facut. l-am facut si gata, vrajit de imaginea unui buchet liliachiu-alb-rosu ce va fi fost luand loc pe bratul meu. cred ca as mai culege azi, gandindu-ma ca minunatii lilieci nu vor mai face flori curand. i-as reimpodobi, floricica cu floricica, din buchetul meu mare.

    • Mai 19, 2011 12:45

      eo drag, ce-ai scris tu aici face subiect de-o postare întreagă. Ador felul tău de-a scrie! ti-am mai spus asta şi cu alte ocazii, ştiu. 🙂 Frumos, frumos!

  6. Mai 19, 2011 12:47

    georgi, nu eu sunt cel care face lucrurile frumoase, ci subiectul, florile. eu doar scriu despre ele, despre dragostea si despre linistea si pacea din ele. ca bratul meu se afla pe acolo, suport pentru ele fie si pentru o clipa, sau ca penita se inmoaie in zeama de flori, nu e meritul nimanui, nici macar al lui Yeats sau Byron, niste romantici incurabili 🙂
    multam fain anyway 🙂

  7. Mai 19, 2011 14:02

    Eu nu am nimic cu nicio floare. Imi plac enorm toate florile si imi pare rau ca din cauza motanului nu prea pot tine flori in casa. Iar cate despre covorul de trandafiri i-ai zis lui barbata-tu sa-ti faca? Las ca vorbesc eu cu el . Sa se duca la astia in piata sa iti ia niste trendafiri la reducere , din aia de se ofilesc si le cad petalele . ca doar tie nu-ti trebuie calitate sa calci pe ele. Ca sa te satisfaci si tu.

  8. psipsina permalink
    Mai 19, 2011 15:47

    nu-mi plac trandafiri, din cauza demonetizării lor.
    în rest nu am antipatii florale. îmi plac mult macii, pentru că apar fragili în lanul lor de grâu, pe un acoperiș, oriunde găsesc un fir de pământ.

    • psipsina permalink
      Mai 20, 2011 16:38

      am uitat: bine că știu că nu-ți plac gladiolele! 😆 în august e vremea lor.

  9. Carmen Negoita permalink
    Mai 19, 2011 17:08

    Nu stiu daca e vreo floare care sa nu-mi placa. De obicei nu ma incanta plantele care nu infloresc. Am avut mai bine de 10 ani un cactus care n-a inflorit niciodata si din acest motiv nu mi-a placut deloc. Am vazut in schimb fotografii cu cactusi infloriti si m-am indragostit de ele. Imi plac toate florile de la papadie pana la orhidee. Fie ca miros, fie ca nu.

  10. Zana Eficientei permalink
    Mai 19, 2011 20:44

    Georgiano, stiam io de ce suntem prietene! 🙂

  11. Traian permalink
    Mai 19, 2011 21:35

    Crinii albi si muscatele, antipatiile mele florale.

  12. Strigo permalink
    Mai 19, 2011 22:31

    Nu m-am gandit niciodata la asta. Si nici nu am intalnit o floare sa zic, ca nu imi place. Eventual mirosul, dar … nu stiu… 🙂

  13. Mai 19, 2011 22:56

    Poate ca nu ar fi rau sa vezi niste ficusi imensi, asa cum sunt la tot pasul in Tunisia.
    Pe mine m-au impresionat, in asa masura incat mi-am schibat perspectiva si acum am doi ficusi in casa.

  14. avondeea permalink
    Mai 19, 2011 23:34

    trandafirii clarrr si orhideea si crinii si :)) nu ma mai opresc :))

  15. mishulake permalink
    Mai 20, 2011 10:59

    Sarut mana Georgia !
    Bine te-am si tzi-am regasit blogul si prietenii din blogroll ! V-am dus dorul preumblandu-ma pe cararile patriei. Pana m-oi „asheza” pe la casa mea trebuie sa declar ca despre flori numai de bine pot zice, cu conditia sa nu fie agresive! Preferatele mele sunt muscatele !

  16. Mai 20, 2011 14:17

    Bujori, crini autohtoni si frezii. Astea sunt primele trei locuri, in rest singurii care ma supara sunt cactusii cu acele lor minuscule.
    Te pup si sambata + duminica cum vrei tu!

  17. Mai 20, 2011 16:12

    Cala nu imi place nici mie ,ficusul nici atat dar am vazut la Turci inflorit si miroase dumnezeieste ,avea o singura floare alb pur ,gladiolele imi plac dar doar in gradina ,frezia este preferata mea

  18. Mai 20, 2011 20:49

    florile mele preferate sunt stanjeneii albastri. Doamne, ce minunata mi se parea floarea lor!
    nu imi plac florile de cala nici mie, imi apar vulgare, ca si forma. exprima sexualitate si chiar daca nu sunt o puritana, nu imi plac.
    ficusul face flori, dar numai daca are niste conditii exagerate.

  19. Mai 20, 2011 22:31

    Georgi, nu mă dau în vânt după florile de câmp, în schimb ador tranadfirii, ca şi marele Serge Lutens, un maestru care prin Sa Majeste la Rose a stiut sa inchidă mireasma trandafirului marocan într-un flacon! Există flori care se fleoşcăiesc parcă doar uitându-te al ele, cu petale blege sau prea strident colorate. Ei bine, alea nu-mi plac, prefer rafinamentul. Hai, ti pup! 😉

  20. Mai 21, 2011 0:31

    Ce subiect frumos, Georgiana!
    După cum se poate vedea la mine în „ogradă”, sunt mare iubitor de flori. De la bunica mea mi se trage. Îmi arăta fiecare floare, vorbind cu-atâta drag despre fiecare în parte.
    Am şi acum în casă mai multe flori. Din păcate, spaţiul mă obligă să mă limitez doar la câteva, faţă de ceea ce aş vrea eu. De aceea le evit pe cele mari. Ultima achiziţie: o orhidee mică, foarte, foarte drăguţă. Sper să-i deprind secretele. În rest…toate îmi sunt dragi şi ne aduc atâta frumuseţe şi bucurie.

    PS. Georgi, ţin minte „cu drag” un cactus pe care l-am luat cu ani în urmă din grădina botanică din Iaşi (da!). Aşa ce ţepi mari avea şi tot „reuşeam” de mă înţepam în ei 😀 L-am făcut cadou unui prieten care l-a admirat. Nu ştia ce „arici” a luat în casă!

  21. Mai 21, 2011 6:54

    Florile parfumate imi plac cel mai mult. Cele care nu au miros sunt ca femeile frumoase dar proaste bocna.

  22. klausen1976 permalink
    Mai 22, 2011 16:59

    mie imi plac palmierii . daca as avea bani probabil mi-as face o sera inaintea piscinei 🙂

  23. anonim permalink
    Mai 24, 2011 22:30

    Florile de gladiole sunt de culori foarte diverse, sau bicolore. Bobocii se deschid incepand din partea inferioara si eventual spre finalul infloririi poti ramane cu „naframa in varf de bat”. Ca sa nu mai spunem ca irisul face parte din aceeasi familia ca si gladiola, si anume Iridaceae, pe care ii consideri „minunati”.
    Asa ca, ar trebui sa gasesti alt motiv pentru care nu iti plac.
    Probabil esti genul de persoana pentru care floarea sta bine intr-o vaza de marime medie, este foarte colorata si miroase puternic.

    • Iulie 6, 2011 7:47

      Nu-mi plac calele si nici cactusii, din superstitie si nu numai. Chiar am primit anul asta un ghiveci cu cale si le-am lasat la serviciu, sa nu am de-a face cu ele.
      Nici gladiolele nu ma incanta foarte tare, poate daca ar fi mai subtiri si mai scurte, ar mai merge. Si mai sunt unele ornamentale, gen „creasta cocosului”, care se falesc cu grandoarea lor in buchete monumentale… Nici ele nu-mi plac, mai ales cand sunt daruite cu ostentatie.
      Am primit odata un buchet de trandafiri rosii uriasi, monstruosi in dimensiunea lor. N-as fi crezut ca as putea vreodata sa spun despre niste trandafiri ca arata monstruos, pana atunci. Si nici de-atunci incolo nu mi s-au mai aratat asemenea specimene. E drept ca-mi fusesera oferiti drept scuze, in bataie de joc (am simtit eu atunci), fiindca „ofertantul” ma suparase rau si reglasem conturile prin cateva vorbe taioase, la telefon.

Trackbacks

  1. Piaţa Muzeului în imagini povestite « Clipe de Cluj
  2. Povestea parfumată a inimii « Mirela Pete. Blog
  3. blog de dexign » Cercul culorilor part.2
  4. despre 2012

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: