Skip to content

Una rece, una caldă

Iunie 18, 2011

Pffff! mă concentrez cu dificultate pen-că gospodarul de vecin iar îşi sparge pereţii, iar dă cu ciocanele în toţi pereţii şi cu rotopercutantele şi cu….. mama naibii, că m-am săturat de el ca de mere acre! De trei ani de când m-am mutat aici, n-o fost săptămână lăsată de la Dumnezeu în care să nu bată măcar un cui! Tare gospodari românii ăştia şi tare se mai pricep ei la toate, mânca-i-ar gaia pe toţi!! Acum, întâmplarea face că-şi aplică iar nu-ş ce modificări prin casă, probabil modificarea modificării, că-n restul timpului, cum v-am spus într-o postare mai veche, are ca hobby reparatul încălţărilor – deci oricum are mereu un motiv de bătut.
Dar hai să fac totuşi un efort şi să încerc să-mi adun neuronii greu zdruncinaţi, că nu despre mister Hammer voiam a vă vorbi. Aşadar, ieri, mai pe seară, mi s-a făcut de pizza. Mi-am luat prietenul şi maşina din dotare şi-am plecat înspre-o pizzerie care-i amplasată undeva pe lângă liceul meu, adică liceul în care mi-am petrecut cei mai frumoşi patru ani din viaţă. Claudiu (fratele mai mic al soţului), căci el este prietenul de care vă ziceam, „loveşte din nou”! – trage maşina în parcarea liceului, mă ia de-o aripă şi-n secunda doi mă trezesc la intrare profesori. În curte, părinţi, profesori cu braţele pline de flori, aer de vacanţă. În sala de festivităţi nişte copilaşi dansau salsa îndrumaţi de  profesorul lor iar în sala de sport am nimerit la un shooting cu nişte mici karatişti. Ulterior, am intrat în liceu. În voia cea bună. Nu ne-a întrebat nimeni nimic, aşa c-am intrat chiar în clasă, ba chiar am stat pentru câteva minute în banca mea!
În concluzie, mi-a fost făcută o surpriză mai mult decât plăcută, copleşitoare chiar, ocazie cu care Claudiu a mai acumulat o bulină albă şi mare. A fost o seară plăcută până la final care s-a sfârşit acasă, cu pizza, bere rece si voie bună.
Şi cum din  postările mele nu lipsesc fotografiile, n-o să mă dezmint nici de data asta 🙂

În sala de sport – lada pe care am călărit-o şi eu acum vreo 17, 18 ani. E aceeaşi! 😀

Eu, pe locul unde-am stat 4 ani. Bine, băncile îs altele, iar rândul de la perete nu era lipit de perete, c-ar fi fost bine. 😀 nu s-ar mai fi „şters” profesorii de mine!

Scările care duc spre cancelarie

Aici chiuleam făceam eu orele de sport

În sala de sport – locul unde noi, fetele, ne amuzam de băieţi – mai ales la săriturile alea la capră sau la ladă 😀

Şi micii karatişti

Noah, sper că nu v-am plictisit cu amintirile mele, dar ce să fac dacă ăsta-i jurnalul meu? unde să scriu? 😀

Vă pup pe toţi şi vă doresc un uikend răcoros!

Anunțuri
16 comentarii leave one →
  1. Iunie 18, 2011 16:28

    Undi sî scrii?
    Mânjeşti mai fatî pi piretili di la feisbuc, ci mama ei di treabî ?

    Dupa care te astept la
    „locul de joaca”
    , ca sa facem si o leaca de treaba….

  2. Iunie 18, 2011 18:00

    Să-l pupi pă Claudiu dân partea mea ! E un tip fain și delicat.
    Io am stat in ultima bancă, rândul de la geam. Cu vedere în curtea liceului, castani…tei….
    Am memorat , țin minte și azi, de pe vremea aia, bacoviana poezie
    Liceu, – cimitir
    Al tinereţii mele –
    Pedanţi profesori
    Şi examene grele…
    Şi azi mă-nfiori
    Liceu, – cimitir
    Al tinereţii mele!

    Liceu, – cimitir
    Cu lungi coridoare –
    Azi nu mai sunt eu
    Şi mintea mă doare…
    Nimic nu mai vreu –
    Liceu, – cimitir
    Cu lungi coridoare…

    Liceu, – cimitir
    Al tinereţii mele –
    În lume m-ai dat
    În vâltorile grele,
    Atât de blazat…
    Liceu, – cimitir
    Al tinereţii mele!

  3. Iunie 18, 2011 18:14

    Si io il pup pi Claudiu ca-i un dragut! Fata, toata copilaria mea am fost o mediocra (sau poate moderata? :D) Am stat pe randul din mijloc, la mijlocul randului. Da’ acu imi scot parleala: numa-n fata ma bag pisti tat!

  4. magduta permalink
    Iunie 18, 2011 18:33

    Frumoasa surpriza…nostalgii…

  5. Iulian permalink
    Iunie 18, 2011 21:35

    DA! asta-i liceul. da banca nu-i aia de-ai stat tu. pi vremea noastra era asea mai rustic.
    si nici termopanele nu erau…

    😀
    Va pupam. Noi 😀

    • Iunie 20, 2011 12:39

      Iuli, am zis pe undeva ca nu mai este cum era. Nu esti atent deloc! :mrgreen:
      De termpoane n-am zis, ca se prind ei-oamenii- ca pe vremea noastra nu se egzistau! 😛
      Pupam si noi la voi!

      • Iulian permalink
        Iunie 20, 2011 13:08

        am facut doar o recapitulare, sa vaz daca am priceput. :mrgreen:

  6. Georgiana permalink*
    Iunie 19, 2011 0:30

    o să-l pup pe Claudiu, ce-o să fac!? dacă-i ordin, cu plăcere! 😀

  7. Iunie 19, 2011 15:21

    De câte ori revedem locurile dragi din copilărie sau adolescenţă, aşa ce emoţii de cuprind…. Şi ne gândim cu mare of că prea trec anii ăştia….
    Dar frumos s-a mai gândit cumnăţelul! Ai văzut cum ai uitat de… Mr. Hammer? Ce idee ai avut să-l numeşti pe „bocănilă”!
    Să ai o duminică frumoasă! 🙂

  8. Iunie 19, 2011 22:00

    Sper că-l aduci pe Claudiu și la Ibănești.
    Nu de alta, dar de prieteni de genul ăsta am și eu nevoie. 😀
    Pupă-l și din partea mea.

  9. Iunie 20, 2011 0:39

    Citindu-te ma intreb de ce nu am fost niciodata in ultimii … ani la scoala mea? Va fi tema de casa pentru noiembrie, cand voi ajunge in oras!

  10. Iunie 20, 2011 12:37

    Alex, exact! parcă mai ieri dădeam teză la română! trece timpul ca nebunul şi ne trecem şi noi! se la vie, fa Marie! De Mr. Hammer nu uit!! nu mă lasă! şi acu bocăne de-mi crapă ţeasta! 😀
    hai să ai o săptămână uşoară! ti pup!

    Mel, vine, vine! e bătut în cuie deja! 😉 Abia aşteptăm! :*

    Cafeluto, sa vii sa-mi povestesti dupa aia ce-ai simtit! 🙂 si sa faci si fotografii, da? Te pup[cesc!

  11. Carmen Negoita permalink
    Iunie 21, 2011 21:05

    Faine amintiri. Sa stii ca mai bine ca se „stergeau” profii de tine decat sa fi fost in prima linie ca mine. Adica in prima banca de la catedra. 😀 Si respiratiile mi le numarau. 😆

  12. Ianuarie 29, 2012 14:27

    in ce an ai terminat liceul?

  13. Februarie 22, 2012 21:19

    crip, în 1993. de ce întrebi?

Trackbacks

  1. La mulţi ani, iubirea noastră! Enya, la mulţi ani fericiţi! « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: