Skip to content

Unde parcăm?

Iulie 22, 2011

Acum trei sau să tot fie vreo patru ani de când ne-am mutat aici – unde locuim acum – ne-am izbit inevitabil – nu-i aşa? de problema locului de parcare. Păreau toţi ţâşniţi din mamele lor cu tot cu loc de parcare şi spun asta pentru că la scurt timp după ce parcam maşina se trezea câte-un vecin să ne atragă de atenţie. Ba că el stă din ’75 în blocul ăsta şi întotdeauna şi-a parcat maşina în acelaşi loc, ba că să nu parcăm acolo, că dacă vine fii-su de prin ţări străine n-are unde parca şi tot aşa de ajunseserăm în faza în care ne gândeam foarte serios să găsim loc de parcare undeva la o staţie de tramvai distanţă. Fără discuţii şi ochi daţi peste cap, fără ambiţii demne de-o cauză mai nobilă (că doar suntem înţelepţi),  ne mutam maşina ori de câte ori primeam câte-o „reclamaţie”.  Întru armonie şi bună înţelegere, se ştie.  Acuma, na, ce să zic, dac-ar fi fost doar o atragere de atenţie n-ar fi fost nimic, dar ne trezeam destul de des cu surprize de genul antenă ruptă, oglindă dată peste cap, ştergătoare aşijderea. Cam un an a ţinut toată tărăşenia asta după care, nici nu ştiu prin ce minune, s-au potolit toţi – de unde-am tras concluzia c-am fost în sfârşit acceptaţi în mica lor comunitate. Fac o mică paranteză şi precizez că niciunul n-are cumpărat de la primărie locul de parcare, dar ăsta-i deja un amănunt lipsit de importanţă.
Şi pentru că tot bat apa-n piuă legat de subiectul „parcare” mi-am adus aminte de-o fază comică petrecută acum câţiva ani într-o parcare din faţa unui mare supermaket, într-o zi de sâmbătă când toată lumea e liberă la şoping. Eram în maşina unor amici – un el şi o ea, soţ şi soţie – şi deja făcuserăm vreo trei ture de parcare în căutarea unui amărât de loc. În zadar. Toate locurile erau ocupate mai puţin acelea destinate handicapaţilor aşa că omul nostru fără nici cea mai mică ezitare îşi plantează maşina taman acolo. N-apucăm să ne dăm bine jos din maşină, că-l zărim pe”şerif” – paznicul parcării – că se îndreaptă hotărât înspre noi. Ieşim cu toţii din maşină, aparent impasibili, conştienţi c-am comis o ilegalitate,  şi-l văd pe amicul meu şofer târându-şi într-un mare fel piciorul stâng. Nu ştiu cum de-am reuşit să-mi stăpânesc râsul dar bine-am făcut pentru că paznicul a făcut cale întoarsă😀
Una peste alta, nebunie mare cu locurile astea de parcare şi cu simţul proprietăţii la români! Ş-acuma stau şi eu şi mă întreb, în nemernicia mea, dacă s-au născut cu locurile de parcare legate de ombilic oare tot aşa vor pleca şi „dincolo”??  ştiţi voi la ce mă refer… la locul ăla luminat, cu verdeaţă… :mrgreen:

38 comentarii leave one →
  1. Iulie 22, 2011 14:26

    gg, sa stii ca exista masini prevazute special pntru cei care au anumite handicapuri. Adica… aia pentru care sunt rezervate locurile, ce handicap crezi ca au?!

    • Iulie 22, 2011 14:27

      aha, ai dreptate.😆 înseamnă că taman eu sunt aia dusă cu capul. ia mai bine să şterg fraza aia😆 până n-apucă s-o vadă tătă lumea :)))) sssst! rămâne secretul nostru, da?

  2. Iulie 22, 2011 14:29

    P.S. Zaqk, gata, am făcut curat😀
    mă luase valul, nah! ştii tu cum e cu scriitorii ăştia…😆

  3. Iulie 22, 2011 14:40

    Domnişoară , iertaţi-mi neputinţa de a vă anunţa din timp schimbarea adresei blogului . Acum vă las cu viaţa cotidiană , eu plec la mare ! Vă pup !

    • Iulie 22, 2011 15:31

      Copile de suflet, şi mai vii şi-mi mai învârţi şi cuţitu’ cu placatu’ la mare!!! Cat ai stat pe cojile alea, spune drept!
      Hai ti pup, vreme buna sa ai si voiosie cat incape!!

  4. Iulie 22, 2011 15:11

    hahahahahahaaaa.foarte tare articol si poza face toti banii.asa-s romanii au un simt dezvoltat al proprietatii….chiar daca nu e proprietatea lor.asta e partea minunata a Bangkok-ului.in orice mahala gasesti loc de parcare (investitii din strainatate ,unele parcari sunt cu taxa darrrrr ai unde parca).in Pakistan treaba sta in felul urmator…parchezi unde vrei si la latitudinea bunului tau simt cum.de multe ori ma trezesc ca nu pot iesi in strada pentru ca un nene a parcat 5 minute (de fapt 2,3 ore) exact in fata portii mele caci deh,e mall-ul langa si omul nu face shopping de 5 minute.am sa fac poze sa pun pe blog.
    pupicei !

    • Iulie 22, 2011 15:34

      Sarah, exact, bine ai punctat: „chiar daca nu e proprietatea lor”😀 asta-i cea mai de tot chestie!
      Deci mai sunt si pe acolo din astia de’i doare la bască unde-şi lasă maşina, nu numai la noi. Până la urmă, ştii cum e, orice pădure are şi uscături🙂
      Aştept pozele tale. Să-mi dai de ştire când o fi să le pui pe blog.
      Pupez şi eu la tine! Uikend plăcut!!

      • Iulie 22, 2011 15:44

        nu va dura mult.sa vezi cu ce masini „tari ” ma pot lauda.cee conteaza ca nu’s ale mele ,daca tot imi blocheaza iesirea din casa macar sa ma laud :))
        pupic si un week-end de milioane!

  5. Iulie 22, 2011 15:19

    Inseamna ca e bine de mine ca nu am masina. Ia uite cum am scapat de un stres si nu stiam.

    • Iulie 22, 2011 15:40

      Minoki, eh…nu ştiu dacă-i mai bine să nu ai maşină… Parcă prefer cu stress din ăsta legat de locul de parcare decât fără. O maşină te ajută foarte mult, asta-i realitatea🙂 Îţi dai seama cât de utilă-i în momemtul în care ieşi cu sacoşele de la magazin, când pleci în concediu, când plouă afară… dar sunt şi părţi neplăcute: creşte fundul, costă benzina, reparaţiile etc. Acum na, eu vorbesc din punctul de vedere a omului comod care s-a învăţat cu maşina sub fund, recunosc:mrgreen: însă am trăit şi fără, deci se poate!

  6. Iulie 22, 2011 16:03

    mare dreptate ai si tu cu masina, e tare utila uneori, insa daca nu e, te obisnuiesti si fara!
    parcatul asta e un chin si pe aici, iar astia de detin asfaltul de la mama lor, se inmultesc exponential!

    • Iulie 22, 2011 16:11

      hai mulţiiiiii aniiiiiiii şi aici.
      de fiecare dată când cineva se aniversează îmi vine-n minte urarea aia din popor care zice aşa: sănătate, să trăieşti şi ca capra-n cur s-albeşti! dar n-o zic mă, că deşi sună comic, mi-e să nu supăr😀

  7. Iulie 22, 2011 18:27

    Am venit să văd ceva… și n-am văzut… mai caut…
    Ah, scuze! Bună ziua! Caut un loc de parcare, m-ați putea ajuta cumva? Știți, io-s cam andicapată…

    • Iulie 22, 2011 18:39

      Măi Mel, să-l fi văzut pe amicul ăsta cum îşi târa piciorul … şi-şi mai trăsese şi-o figură chinuită de om cu probleme!! a fost de tot hazul! să leşin de râs şi nimic altceva!😀

  8. Iulie 22, 2011 19:32

    =))
    Buuuun!

    Daca te linisteste (stiu ca nu😀 ) si aci ar parca lumea pe locurile la handicapati, care is mereu libere, daca nu ar fi amenzile mari.
    Amicul o aratat sange rece🙂 Ce taaaaare😀

    • Iulie 22, 2011 21:31

      Strigoiţă, ar parca şi în Germania pe locurile pt handicapaţi, dar n-au aşa idei de înşelat paznicii😆 Era o vorbă: „românul s-a născut poet”😀

      • Iulie 22, 2011 22:50

        Ba ie… sazi linistita, ca si aci is tot asa :))
        Am avut un prof care o venit la ora tot nervos ca o luat amenda ca o parcat la handicapati, dar io cerut ala certificatul de handicapat cand si-o tras piciorul :))

        • Iulie 22, 2011 23:59

          Strigo, hahahahah! hai că la asta chiar nu mă aşteptam😆 Deci poeţi suntem cu toţii, ha? :)))

  9. Iulie 22, 2011 20:47

    da, da, draghe, asta cu parcarea din naștere e boală veche… chiar și după ce mașina și-a dat obștescul sfârșit, de nici rematul n-o încape de coaptă ce-i, ei tot au locuri de parcare.
    la noi primaru adună de zor taxe pe asfalt și mașinile de ridicări sunt precum cruella după dalmațieni… dar deh, nu pentru toată lumea.
    ti pup. să ai un weekend fain. și mai zi-mi cum stai cu amr-ul că acuși pleci și tu în vacanță.😀

    • Iulie 22, 2011 21:36

      psi, da mami, de alea care şi-au dat obştescul sfârşit şi stau pe chituci mai-mai să cadă nici nu mai zic…. îs şi pe aicea o groază!
      Ş-acuuuuum, cu bucurie în suflet te anunţ că duminica viitoare vă zic pa paaaa! Sper să am net pe acolo şi să vă pot saluta cumva🙂
      Uikend frumos şi ţie. pup iu tu!

      • Iulie 22, 2011 22:19

        știam draghe,😉 da parcă te și văd cum o spui și îmi râde sufletul. ba să n/ai net. lasă blogul să se bronzeze că tot aici ne găsești.
        pup!

        • Iulie 22, 2011 23:58

          aşa zici? nu mă pot abţine, presimt! oricât aş încerca, voi faceţi totuşi parte din viaţa mea😳
          pup back!

  10. Iulie 22, 2011 21:12

    Dom’le, macar esti avertizat, zau asa. Nu risti s-o incasezi, dupa ce ai parcat, fara sa stii de ce ti-ai luat-o pe spinare si-ai capatat, drept bonus, si-o pana! Parerea mea e ca avem de-a face cu oameni civilizati, cu maniere!🙂

    • Iulie 22, 2011 21:37

      Gabriela, n-ai idee câte plăcuţe din astea de „avertizare” am smuls!!! şi eu tot o doamnă de felu-mi!😆

  11. Traian permalink
    Iulie 22, 2011 21:30

    Parca stiu postarea asta de undeva…a mai fost?

    • Iulie 22, 2011 21:32

      Traian, nu! e pentru prima şi întâia oară… probabil îţi pare cunoscută pentru că nu-s singura care-a abordat subiectul ăsta🙂
      pupici.

      • Traian permalink
        Iulie 22, 2011 21:35

        Mi-am amintit…a scris si Mirela Pete pe aceiasi tema.

        • Iulie 22, 2011 21:39

          am zis eu! păi na.. trăim în aceeaşi ţară…🙂

  12. Iulie 22, 2011 23:59

    Nu-mi explic cum se intampla, dar la blocul nostru, daca ai placuta cu „rezervat” la parcarea pe care cu drag o platesti primariei, niciun intrus nu iti ocupa locul fara sa lase un numar de telefon sau de apartament unde il gasesti in caz ca te intorci inainte sa plece el. Dar… exceptia intareste regula, este?

    • Iulie 23, 2011 0:03

      Cafeluto, exact! oameni si oameni.
      Te pup si ma bucur ca te revad🙂 Sper ca esti bine, da?

  13. Iulie 23, 2011 1:10

    Hahaa…eu locuiam aici in bloc de 12 ani , iar cand mi-am luat si eu ca tot omul masina, dupa ce am parcat-o vreo 2 zile tot ca oamenii normali , in parcare, am gasit un „biletel” (de fapt era o bucata de carton rupta din vreo cutie utilizata la cine stie ce) pe care era scris ca :
    1. nu stiu sa parchez
    2. un numar n de injurii
    3. un numar x de amenintari
    Intamplator m-am uitat la roti si am constatat ca lipsesc capacele de vintil…asa ca de atunci parchez masina in fata blocului,unde toata lumea are loc , indiferent unde te hotarasti sa-ti lasi amicul pe 4 roti.

  14. Iulie 23, 2011 12:06

    oare ce scrie pe reversul acelui carton, daca astea-s lucrurile vizibile?🙂

    ghici cine?🙂 daaa, eooo😛

  15. Iulie 23, 2011 13:57

    Oana, vandali sunt peste tot… mama lor trebe prinsă şi pusă la zid. Una peste alta, e trist că tre să ne lovim mereu de mârlani😦

    Yours, ahaaaa! ţi-ai luat haine noi, de vară! năravul sper că nu l-ai schimbat!😛
    Ti pup!

  16. Iulie 23, 2011 21:02

    Pupatul e reciproc🙂

  17. August 12, 2011 4:37

    Va recomand sa mergi si la Nisipurile de Aur (tot in Bulgaria).

Trackbacks

  1. Sulina și Sfantu Gheorghe « Alice Georgiana
  2. Veneţia, din nou a noastră! « Mirela Pete. Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: